Peste 160.000 de persoane apte de muncă rămân inactive în România, o ţară aflată în deficit de forţă de muncă, arată analiştii RISE România – Reţeaua Română a Întreprinderilor Sociale de Inserţie, scrie Agerpres.

Principala cauză a acestui fenomen ție de faptul că actualul regim politic este singurul din ultimii 100 de ani care nu a adoptat măsuri concrete şi eficiente pentru a integra pe piaţa muncii lucrătorii defavorizaţi, mai spun analiștii.

„România se numără printre ţările cu un cadru de politici slab în privinţa inserţiei pe piaţa muncii a lucrătorilor defavorizaţi, alături de Bulgaria, Letonia, Polonia şi într-o oarecare măsură Italia, se arată într-un raport european care analizează tendinţele şi provocările Întreprinderilor Sociale de Inserţie (ISI). ISI-urile sunt mecanisme instituţionale care le oferă lucrătorilor discriminaţi – cum ar fi persoanele vulnerabile şi cele cu dizabilităţi – o formare adecvată la un loc de muncă adaptat”, se spune într-un comunicat al RISE România.

Astfel, „peste 160.000 de persoane apte de muncă rămân inactive în România, o ţară cunoscută ca fiind în deficit de forţă de muncă”, spune Ancuţa Vameşu, care coordonează Reţeaua ISI în România.

Principala cauză a acestui fenomen este că actualul regim politic este singurul din ultimii 100 de ani care nu a adoptat măsuri concrete şi eficiente pentru a integra pe piaţa muncii lucrătorii defavorizaţi – persoanele cu dizabilităţi, cei din închisori, fără educaţie şi pregătire profesională.

„În ciuda nenumăratelor convenţii şi legi care au fost adoptate cu obiectivul clar de a îndepărta barierele şi excluderea acestor persoane de pe piaţa muncii şi de a stimula integrarea persoanelor cu dizabilităţi, nenumărate convingeri false despre muncă şi dizabilităţi sunt larg răspândite”, mai spune RISE România.

Totodată, competiţia internaţională pe piaţa muncii şi restructurarea economică au dat naştere unor schimbări dramatice pe piaţa muncii, care au fost accentuate de pandemia Covid-19, iar multe joburi tradiţionale dispar, în timp ce altele apar.

Educaţia joacă de asemenea un rol important în inserţia pe piaţa muncii a persoanelor cu nevoi speciale.

Datele disponibile arată că 32,5% dintre acestea, cu vârste cuprinse între 18 şi 29 de ani, nu au educaţie, acest procent fiind chiar mai mare de 38,3% în cazul persoanelor fără dizabilităţi.

„Deşi valoarea socială a activităţii ISI-urilor este evidentă pentru cei care lucrează în domeniu, în realitate s-a constatat că, atât la nivelul opiniei publice, cât şi al instituţiilor, rolul ISI-urilor este adesea neînţeles şi subestimat. Funcţia lor socială este minimizată şi sunt ţinte ale prejudecăţilor, fiind în mod fals considerate ineficiente şi neprofesioniste”, susţin reprezentanţii organizaţiei.

Potrivit European Disability Forum (EDF), doar 50,8% dintre persoanele cu dizabilităţi sunt angajate (faţă de 74,8% dintre persoanele care nu au dizabilităţi), iar rata şomajului în rândul persoanelor cu dizabilităţi cu vârste cuprinse între 20 şi 64 de ani este cu 7% mai ridicat decât în cazul persoanelor fără dizabilităţi. Prăpastia se resimte cel mai mult în ţările din Europa Centrală şi de Est, se mai arată în raport.

Conform Forumului Economic Mondial, 6% din totalul forţei de muncă la nivelul UE sunt persoane angajate de 2,8 milioane de actori din economia socială.

Editor: I.F.A.