Banca de Resurse Genetice a reuşit aclimatizarea unor specii deosebite prin formă şi proprietăţi, anume pepenele de iarnă sau de ceară şi cel mai mic pepene din lume, de doar 3 centimetri.

Numele pepenelui de iarnă, „Benincasa Hispida”, cunoscut şi sub denumirea de pepenele alb, pepenele de ceară sau castravetele de iarnă, este dat de contele Giuseppe Benincasa. Potrivit cercetătorilor Băncii de Resurse Genetice Vegetale (BRGV) Buzău, fructul de Benincasa constituie un adevărat deliciu culinar, având însă un gust mai apropiat castraveţilor şi dovlecilor.

„Vorbim de o specie nouă aclimatizată în România şi de care m-am ocupat mult timp – ‘˜Benincasa hispida’. Nu a fost cultivată la noi în ţară, denumirea populară a soiului este pepenele de iarnă pentru că are forma unui pepene, iar fructul se păstrează foarte bine peste iarnă, dar nu rezistă la îngheţ sau cultivat iarna decât în sere încălzite. Pe cât forma este apropiată de pepene, pe atât gustul este total diferit. Are o pulpă albă, uşor verzuie, care este crocantă, poate fi consumată până la maturitate în diverse preparate, sunt chiar şi bomboane, sucuri, jeleuri din pepene de iarnă, dar gustul nu este dulce, este uşor acrişor, uşor zemos, te duce cu gândul la un castravete crocant. Pepenele dulce pe care îl ştim nu este bogat în nutrienţi, noi îl consumăm mai mult pentru conţinutul de apă şi pentru că ecranează corpul protejându-l de ultraviolete şi ajută la starea de sănătate a pielii. Pepenele de iarnă însă este mult mai valoros, pentru că în el descoperim şi o serie de nutrienţi, dar mai ales substanţe antioxidante”, a declarat pentru Agerpres directorul BRGV, Costel Vînătoru.

„Este cotat ca soiul cu fructele ce conţin un grad ridicat de antioxidanţi. Sunt preparate medicale din pepene de iarnă. Vorbim de o plantă cu multiple întrebuinţări, iată, în gastronomie. Poate fi folosită şi ca plantă decorativă, pentru că ea are o capacitate mare de creştere. Am reuşit să obţin trei genotipuri. Am adus această specie în România, am aclimatizat-o, am lucrat să obţin specii distincte, care să poată fi certificate ca genotipuri noi româneşti şi am obţinut trei genotipuri. Un soi a fost omologat sub denumirea de Zefir, altul îl avem în curs de omologare. Diferenţa dintre cele două soiuri este dată de forma fructului. Cel pe care l-am omologat are un fruct ovoid, seamănă aproape cu o minge de rugby, ajunge până la 3 kilograme. Mai avem încă unul cu fructul mediu, rotund, cu fructul între 3 şi 6 kilograme şi mai avem unul mare, cu o formă uşor pătrăţoasă, care poate să ajungă chiar şi la 15 – 16 kilograme„, a precizat cercetătorul buzoian.

Cercetătorii studiază pepenele de iarnă, fiind o specie compatibilă cu majoritatea soiurilor de pepene şi castraveţi. Din acest motiv poate fi folosit cu succes ca portaltoi.

„Putem cultiva cu succes această plantă în România. Avem seminţe şi putem oferi celor care doresc să cultive pentru început aceste soiuri. Originea plantei nu este foarte precisă, sunt specialişti care indică zona de origine Asia, sunt şi voci care indică America de Sud. În Europa nu a fost cultivată decât în anumite centre de cercetare, iar în România deloc. Foarte important, provine din familia Curcubitacee şi poate fi folosită cu succes ca portaltoi. Deci putem altoi pepenii clasici pe această specie şi obţine rezultate foarte bune. Are o rădăcină puternică cu o capacitate mare de a smulge din sol elemente nutritive, deci poate să pompeze în altoi mâncare foarte multă. Este rezistent şi la dăunătorii de soi, de aceea specia poate fi considerată valoroasă pentru că poate fi cultivată şi în sistem ecologic. Putem vorbi de o premieră în România. Este o specie exotică cu multe beneficii medicinale şi atunci am fost atraşi de acest lucru„, a subliniat directorul BRGV.

Editor: I.F.A.