Îmbogățite, sau ușor estompate de vremuri, tradițiile satului românesc sunt duse mai departe din generație în generație. Și în zona noastră se păstrează încă, în lumea satului mai ales, datini vechi și pline de smenificații.

De Anul Nou, muntenii pastreaza o traditie foarte veche, de altfel intalnita in toata tara: Capra. In Muntenia, capra poarta numele de brezaia si are o semnificatie care se pierde in negura vremurilor. Satenii spun ca mastile populare extrem de expresive sunt intruchiparea sufletelor celor decedati care au revenit pe pamant; in ele sunt adunate spaimele, arhetipurile si legaturile cu lumea spiritelor, iar jocul lor reprezinta alungarea vechiului an si regenerarea. Spectacolul foarte colorat si vesel imbina dansul, jocul, dialogurile comice, cantecele si urarile, scotand la suprafata si unele ironii si aluzii tinute in frau de-a lungul anului. Tinerii dau in vileag greselile satenilor si ii scot in evidenta pe cei mai pacatosi dintre ei; unii se simt rusinati, altii rad pe seama celor vizati, bucurosi ca au scapat de gura lumii. In acest timp, capra scoate sunete stridente care anunta moartea si renasterea, ciclu aflat in stransa legatura cu practicile agrare.

Pluguşorul este un alt obicei practicat de români, încă din cele mai vechi timpuri, de sărbătoarea Anului Nou. Textul acestui colind este o istorie versificată a facerii de pâine (colac) și întruneşte trăsăturile necesare mitului.

Obicei agrar, structurat după modelul colindelor, Mersul cu Buhaiul este o datină păstrată de sute de ani în satele româneşti. Obiceiul Buhaiului se practică în ajunul Anului Nou, între asfinţit şi miezul nopţii. Obiectul buhai este o bărbânţă (putină) cu unul dintre capete acoperit de o bucată de piele de oaie foarte bine întinsă, din centrul căreia atârnă o slimnă (coamă) din păr de cal, ce produce un sunet grav, ciudat şi nemuzical, care aminteşte de mugetul unui taur. Uneori buhaiul este împodobit şi i se pun coarne de berbec învelite în hârtie colorată şi ciucuri. Grupurile de urători poartă costume tradiţionale, căciuli împodobite, bice şi clopoţei, fiind răsplătiţi de gazde cu mere, nuci, covrigi şi colăcei.

Un alt obicei arhaic care se petrece în Seara Anului Nou este Jocul Ursului, un joc popular cu măşti, cu caracter augural, format din urători deghizaţi. Masca-costum este lucrată din blana unui animal întreg şi este împodobită la cap cu doi canafi (ciucuri) de culoare roşie. Jocul Ursului este aducător de fertilitate, iar sunetele fluierului, ale tobelor şi ale tălăngilor vor avea ca rezultat scoaterea căldurii din pământ şi astfel solul va fi mai productiv.

Unul dintre cele mai practicate, și la oraș, este obiceiul Sorcovitului, la începutul anului nou. mblatul cu Sorcova este practicat mai cu seamă de copii. Etimologia cuvântului „sorcova” vine din bulgară, de la cuvantul surov, care înseamnă „verde crud” şi face referire la ramura verde îmbobocită pe care o foloseau urătorii în vechime. Pentru urător, Sorcova ţine loc de baghetă magică şi are calitatea de a transmite sănătate şi tinereţe celui colindat.

Indiferent cu ce tradiții îl întâmpinăm să nu uităm că Anul Nou trebuie celebrat cu ganduri bune, bucurii si cu speranta ca va aduce sanatate, noroc si prosperitate.

AUTOR: F.S.