You are currently viewing SĂ ZÂMBESC FĂRĂ VINA UNEI TOAMNE TÂRZII SAU A UNEI PRIMĂVERI NEPOTRIVITE – ALEXANDRA MARINESCU

SĂ ZÂMBESC FĂRĂ VINA UNEI TOAMNE TÂRZII SAU A UNEI PRIMĂVERI NEPOTRIVITE – ALEXANDRA MARINESCU

Mă știți de prea mult timp – șansele să pozez în ceva ce nu este real sunt aproape inexistente.

V-am povestit de-a lungul timpului despre felul în care iubesc toamna, v-am spus că îmi este drag de absolut tot ceea ce înseamnă ea, de vremea ei capricioasă și de schimbările ei de stare care, cu toate că mă înnebunesc, mă și încântă. M-am destăinuit vouă recunoscându-vă că toamna și-a pus amprenta asupra mea așa cum și-o pune asupra copacilor, că emoțiile și sentimentele pe care le așterne la noi în suflet seamănă cu ruginiul covor de frunze pe care îl așterne pe pământ. Am recunoscut că îi semăn și am vorbit întotdeauna despre ea cu cele mai alese cuvinte, căci sezonul poeziei și al paltoanelor, asemenea unei iubiri mari, cu toate că nu m-a întristat niciodată, a adormit, la un moment dat, odată cu natura, și parte din sufletul meu.

Anul ce tocmai a trecut pare că nu a avut iarnă. Sau poate că mintea mea nu a perceput-o, oscilând în ultima perioadă între toamnă și.. primăvară. Atât de tare seamănă între ele și atât de mult le semăn și eu lor. Le creionez în mintea mea ca pe o dragoste demult pierdută, dragoste după care încă sufăr, dar în secret, de teamă să nu-mi fie furată amintirea ei. Le prețuiesc capriciile și stările dezordonate, curiozitatea, pasiunea cu care modifică orice lucru și orice om peste care se aștern. Le apreciez tumultul și totodată grația cu care aleargă confuze prin mintea mea, respir tot ceea ce emană și mă îmbăt de ele. Moarte și renaștere. Ce paradox!

Mă rog la primăvară așa cum, la început de septembrie, m-am rugat la toamnă. Oh, cât de evident este faptul că fac din ce iubesc icoane. Primăvară, fii blândă cu mine! Am trăit atâtea! Dă-mi cel puțin cât mi-a luat toamna, pe care am rugat-o să mă privească ca pe un copil, chiar dacă ea m-a transformat, poate fără să vrea, într-un adult complet. Primăvară, te rog sa-mi crești rădăcini, căci cu mai bine de un an în urmă mi-au fost smulse toate.

Abia aștept să vină vara și să-mi simt chipul mângâiat de razele soarelui, să port în jurul gleznelor brățări colorate, să visez cu ochii deschiși privind cerul, să uit de timp, de vreme și de frig. Să zâmbesc fără vina unei toamne târzii sau a unei primăveri nepotrivite.

 

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este master al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște.