Viața este în multe feluri, dar dacă aș putea să îi atribui un singur adjectiv acela ar fi surprinzătoare. Viața are multe calități, iar entuziasmul este cel care o guvernează. Vă spuneam în articolul trecut că pe lume sunt lucruri pe care doar o femeie le simte. Și tocmai de aceea viața provoacă femeia în cele mai nebănuite moduri. Nu știu cum este de cealaltă parte a baricadei și nici nu îmi doresc să îmi dau cu presupusul, însă ceea ce știu sigur este că citatul despre viață al celebrului Tudor Mușatescu poate fi atribuit cu ușurință și unei femei: ia viața în piept, nu ca s-o trântești, ci ca să-i auzi mai bine inima cum bate.

Noi femeile avem obiceiul de a ne reîntoarce în brațele unui trecut sigur – cam cu fiecare ocazie pe care o avem, și ținând cont de faptul că prezentul articol vă găsește într-o zi de sărbătoare, am hotărât să mă întorc la un text pe care vi-l dăruiam acum un an, de un 1 Iunie însorit. Vă spuneam atunci – și îmi mențin părerea cu aceeași vehemență, că nisipul din clepsidra acestui an s-a scurs aproape pe jumătate, iar mie nu îmi vine a crede ochilor când, privind calendarul, văd cum pagina lunii iunie începe timid să capete contur. Unde ne pleacă timpul? Încotro se grăbește el? În fapt, timpul vrea întotdeauna să știe ce va urma, de aceea niciodată nu stă pe loc.

Vă spuneam tot atunci că urez viață veșnică copilului meu interior, față de care îmi ceream iertare, pentru neștiința și brutalitatea cu care l-am abandonat la poalele unui copac bătrân promițându-i că mă voi întoarce. Îi ceream iertare că m-a așteptat atât de mult timp. Scriam câteva rânduri pentru copilul care îmi este soră, cea față de care am greșit, poate, cel mai iremediabil, cu cele pe care le-am făcut nu așa cum ar fi trebuit sau cu cele pe care nu le-am făcut deloc.

La mulți ani copiilor de pretutindeni! Râsul vostru este molipsitor, lecțiile predate de voi sunt prețioase, sentimentele voastre contează. La mulți ani celor cărora le zâmbesc pe stradă, în magazin, în parc sau de la volan – sunt recunoscătoare că îmi zâmbiți înapoi! Vă doresc rădăcini și aripi!

Viața este în multe feluri, dar dacă aș putea să îi atribui un singur adjectiv acela ar fi surprinzătoare. Viața are multe calități, iar entuziasmul este cel care o guvernează. Așa-s și copiii: surprinzători, entuziaști, plini de viață. Cumva, nu doar noi le dăm viață lor, ci și ei ne dau nouă viață cu fiecare ocazie. La mulți ani!

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este master al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște.