Astăzi sunt și bine și rău. Astăzi mă gândesc la casa mea, la oamenii pe care îi strig acasă. Astăzi îmi vin în minte toți cei pe care i-am iubit și care mi-au trădat încrederea. Astăzi aștept cu nerăbdare vara, dar cu toate acestea, mă bucur, încă, de puțina zăpadă ce a picat peste orașul nostru aseară. Astăzi arăt ca o galbenă gutuie și mă simt ca un vers bacovian.

M-am tot gândit, n-am mai atins un subiect greu din punct de vedere social de foarte mult timp. Asta și pentru că uitându-mă în jur, observ cum toată lumea își dă cu părerea despre orice, nedocumentat și prea puțin argumentat. Cumva, fiecare știe tot și propovăduiește vrute și nevrute. Pur și simplu n-am avut suficient timp și cu siguranță nici suficientă inspirație – componente absolut vitale atunci când vine vorba de redactarea unui articol bun.

Îmi aduc aminte de o discuție avută recent cu o prietenă de-a mea; discuție în care îmi spunea senină și serioasă cum societatea în care trăim s-a transformat într-o lume de părerologi, de opinologi, de păreriști. Ei bine, zilele acestea m-am tot gândit la ce stări îmi produce această transformare, această devenire a omenirii, și am ajuns la concluzia că mă frustrează. Mă frustrează că nu te mai poți baza pe discursul avizat al unui medic, de pildă, pentru că acesta este acoperit de numeroase idei, ale unor oameni fără studii în domeniu, care aruncă în stânga și în dreapta păreri, formând un morman de neadevăruri peste adevăr. Desigur, fiecare este liber să spună ce vrea, însă rămân la concluzia că acest ce vrea are limite și anumite conotații.

Obișnuiesc să aștern gânduri pe hârtie și de cele mai multe ori o fac pornind de la experiențe mai plăcute sau mai puțin plăcute. Cu toate acestea, mărturisesc că acum câțiva ani reușeam să scriu doar în momente dificile, întâmplările fericite dorind cu toată ființa să le țin doar pentru mine, ascunse de paginile internetului. Timpul a trecut și m-am educat într-o manieră în care reușesc să povestesc amintiri din viața mea, sau pur și simplu lucruri de zi cu zi, care se leagă mai mult de frumos, decât de trist. Și totuși, cu toată stăruința mea, inspirația curge altfel când nu sunt în apele mele, când odată cu propozițiile izvorăsc regretele sau frustrarea.

Concluzia a minimala și sună cam așa: astăzi, într-o lume a supelor la plic și a cafelelor instante, ai nevoie de câteva ore bune pentru a afla veridicitatea unei informații.

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este masterand al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște.