Am vrut, inițial, să pun articolului de astăzi titlul “Oportunități”, însă m-am răzgândit rapid. De vină este, poate, vremea de afară, care mă face lirică; privesc acum un apus poetic. Mi-am dorit întotdeauna să mă autodepășesc, să cunosc din toate măcar câte puțin și să nu las nici o zi să treacă fără să aflu ceva nou. Reușesc, aproape de fiecare dată, iar atunci când totuși timpul nu îmi permite, învăț că nu m-am organizat suficient, că trebuie să îmbunătățesc.

Acum câțiva ani mi-am construit o teorie. Cred cu tărie că în raport cu cei de lângă noi, toți avem un interes anume. Fie că vorbim despre ceva material, fie că ne referim la ceva nepalpabil, fiecare dintre noi obținem de la cei din jur câte ceva. Pe premisa “sunt prieten cu brutarul pentru că primesc o reducere la pâine”, eu am ales întotdeauna să iau de la prietenii mei povești, emoții, stări, experiențe și amintiri. Relațiile pe care le-am avut mi-au oferit mereu fie ceva nou, fie ceva ce îmi plăcea extrem de tare. Exact lucrurile de care am cea mai mare nevoie. Ținând cont de toate acestea, am luptat mereu să dau ceva la schimb. Să fiu bună, să inspir, să pot să spun oamenilor lucruri inedite, furate din rubrica cu “știați că?”. Am numit acest schimb, interes. Nu într-un sens peiorativ. Într-un sens uman, real, într-o lume în care, în mod normal, când cel de lângă noi nu mai are ce să ne ofere, plecăm. Un ideal comun, un plan de viitor, o informație, o stare bună, un moment de liniște, un sfat sunt doar câteva dintre lucrurile pe care, poate fără să spunem sau chiar fără să știm, le așteptăm.

Acesta nu este egoism, este evoluție. Doar gândind astfel putem să creștem împreună, doar dorindu-ne din tot sufletul să ne autodepășim putem atinge cele mai înalte culmi. Eliminați partea materială și gândiți-vă pentru o secundă: ce vă oferă iubitul/iubita?, dar prietenii? Știu că aceste răspunsuri există, însă poate că nu v-ați pus niciodată astfel de întrebări. Iar dacă vă oferă ceva, oricât de mic, nu este acesta un schimb, o așteptare, un interes?

Nu îmi răspundeți mie, ci vouă. Oferiți stări de bine, căci nimeni nu vrea să iasă la cafea cu un om morocănos. Povestiți din experiențele voastre prietenilor, râdeți împreună, iubiți, citiți până și etichete, învățați mereu ceva nou, descoperiți în fiecare zi. Am prietene pe care le iubesc pentru că atunci când vine vorba de industria fashion sunt zeițe. A se înțelege că nu doar de asta le iubesc, însă le asociez cu moda, iar ele se bucură când, în toiul nopții, le sun să le întreb ce să port a doua zi. Am un amic care știe totul despre mașini, care de fiecare dată când ne vedem îmi vorbește despre motoare. Pe cine credeți că am sunat când, aflându-mă într-un service auto, cineva a încercat să mă păcălească? Cui credeți că i-am mulțumit pentru că am știut de ce nu trebuie să accept anvelope reșapate? Ei sunt unii dintre prietenii mei care îmi oferă, fără să știe, lucruri pe care le absorb și pe care le prețuiesc infinit. Acesta este motivul pentru care, cu fiecare ocazie, încerc să dau și eu la schimb ceva.

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este masterand al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște.