Elena Caragiu, soția lui Toma Caragiu, a murit la 87 de ani în SUA unde trăia de mai multă vreme. Ea a plecat din România în 1977.

Născută pe 18 septembrie 1937, într-o familie de intelectuali din București, ca Elena Bichman, ea a fost botezată în ritul romano-catolic, deși tatăl său era evreu de origine ucraineană.

După terminarea liceului, a urmat Facultatea de Geologie la Universitatea din București. În 1959 s-a căsătorit cu actorul și dramaturgul Paul Ioachim, după ce în 1958 își realizase visul de a intra la Institutul de Arte (IATC), pe care l-a absolvit în 1962. Înainte de a lua repartiția la Ploiești și de a-l întâlni pe Toma, Elena a jucat roluri principale la București: în 1962, Olguta, în „Sonet pentru o Papuse”,regia Lucian Giurchescu Teatrul „C. Nottara”; 1964, rolul principal in „Baiat bun dar cu lipsuri” Teatrul Giulesti, apoi „Insula” de M. Sebastian la Tetrul de Comedie, etc.

A fost repartizată la „Teatrul din Ploiești ” în 1963, a început repetițiile în regia lui Valeriu Moisescu la două piese, cu actorul Toma Caragiu, care era directorul teatrului. Repetițiile au stârnit o puternică pasiune, care l-a facut pe Toma Caragiu să divorțeze de actrița Maria Bondar. Dupa un an, Elena a divorțat și ea. Cuplul Elena si Toma Caragiu s-a mutat în București, iar Toma a fost angajat la Teatrul Bulandra.

Elena Caragiu a scăpat cu viață pentru că în ziua cutremurului din martie 1977 a decis să plece la Sinaia.
Câteva ore mai târziu, Toma Caragiu, alături de Alexandru Bocăneț aveau să moară sub dărâmăturile blocului în care familia de actori stătea în București.

„În acea perioadă, am fost atacată din toate părţile şi am vrut să fug cât mai departe. Am trecut singură graniţa în Ungaria, iar cum am ajuns acolo am leşinat şi m-am trezit pe câmp după două zile”, a povestit actrița despre cel episod dureros.
„Am ajuns la New York cu cinci dolari în buzunar”.

În 1977, la șase luni de la tragicul deces al lui Toma Caragiu în cutremurul din 4 Martie, Elena părăsește singură țara, îndreptându-se cu masina spre Paris, unde își continuă cariera începută din anii 70′ sub numele de Helene Cara, cu un disc (single) în franceză dupa Cântecele Mariei Tanase. În 1978 lucrează cu compozitorii Michel Phillipe Gerard și Vladimir Cosma.

Reprezentațiile la Thetre de l’Atelier au fost întrerupte de sosirea vizei sale de emigrație în America. Pe 21 iunie 1978 Elena ajunge singură la New York. Varul ei medic, care o sponsoriza, murise de atac de cord la scurt timp înainte de sosirea ei.

În 2008, Elena a revenit în România după 31 de ani. Împreună cu un grup de actori, scriitori și regizori (Radu Beligan, Ion Cocora, Petre Bokor, Horatiu Malaele,etc.), a înființat Asociația Toma Caragiu pentru a înființa o Casă Memorială în memoria marelui actor. Cu aceasta ocazie a lansat si propria ei carte, „O simpla Vizita”, care povesteste marea lor iubire si elucidează multe „povești ” inventate dupa plecarea ei. Exprimându-și intenția de a inaugura „Casa Memorială Toma Caragiu” pe locul vechii case care nu i se mai putea retroceda, primarul din Periș s-a oferit să-i dea un teren lângă gara, în parcul „Toma Caragiu”. În 2013 s-a turnat fundația, pe baza planurilor înmânate de Helene/Elena primariei încă din 2009.

Din pacate, lucrarile au fost amânate până în 2015-2016. După terminarea tezei de Doctorat în 2016, Elena va reveni în România și va reîncepe înălțarea acestei case. Obstacole birocratice ridicate în 2011 de Ministerul Culturii București au făcut ca Asociația Toma Caragiu să hotărască să schimbe numele Casei Memoriale în „Centrul de Comedie Toma Caragiu.” Acest centru va găzdui în fiecare an (August 21-28) festivalul “Soparlitza” cu premii pentru cei mai buni actori de comedie ai anului.

Despre iubirea pentru Toma Caragiu a spus: „Eram complet pierdută. Pasiunea lui era atât de puternică, contagioasă, îl simţeam ca pe o forţă căreia nu te puteai împotrivi, un curent de energie copleşitor.”

Editor: IFA