Credincioșii ortodocși îl prăznuiesc, astăzi, pe Sfântul Apostol Andrei, primul dintre ucenicii lui Iisus, numit astfel şi „cel întâi chemat”. El este considerat părintele creştinismului românesc, Apostolul românilor şi începătorul încreştinării poporului nostru.

În România, a propovăduit Evanghelia şi cuvântul Domnului pe aceste meleaguri. Drept dovadă există toponimele din zona Dobrogei precum Peştera Sfântului Andrei, fiind cea mai veche biserică creştină de pe teritoriul României, şi considerată Bethleemul creştinismului românesc.

Sinodul Bisericii Ortodoxe Române, în 1997, l-a proclamat pe Sfântul Andrei drept “ocrotitorul României”. Mai mult, în 2001 a hotărât ca ziua de 30 noiembrie, sărbătoarea Sfântului Andrei, să fie cinstită ca sărbătoare bisericească națională a României. Astfel, exact înainte cu o zi de 1 Decembrie, Ziua Națională a României, care aniversează formarea statului național unitar, poporul român are și o zi națională creștină, în care este prăznuit cel căruia i se datorează formarea sa ca popor creștin.

Deși sărbătoarea este una creștină, practicile populare sunt unele păgâne și se trag de la o asociere a apostolului lui Iisus cu o divinitate dacică, sântandrei. Această zeitate era sărbătorită în prima zi a Anului nou dacic, iar acest moment coincide cu sfârşitul lunii noiembrie.

Noaptea sfântului Andrei este o noapte magică în care se crede că spiritele rele circulă libere, iar lupii vorbesc cu glas de om și spun lucruri înfiorătoare. Cel puțin așa spuneau credințele populare și puține sărbători sunt atât de bogate în superstiții precum ”Sântandreiul”.

În popor se crede încă, în anumite zone, că în noaptea de 29 spre 30 noiembrie este nevoie de a recurge la diferite gesturi de protecţie, cum ar fi ungerea pragurilor locuinţei, a uşilor şi a geamurilor cu usturoi. De asemenea, oamenii mănâncă usturoi sau se ung pe corp cu acesta ori numai pe frunte, piept şi încheieturi. După Ziua Sfântului Andrei, usturoiul folosit pentru protejarea gospodăriei este dus la biserică, unde preotul îl sfinţeşte. Ulterior este zdrobit şi păstrat în casă, lângă icoana Sfântului Andrei şi folosit ca leac pe parcursul anului următor. În ceea ce priveşte protecţia animalelor, în mâncarea care li se dă în această zi, se adaugă busuioc sfinţit şi câţiva stropi de agheasmă.

Data de 30 noiembrie marchează începutul iernii şi prin urmare, sărbătoarea Sfântului Andrei  a căpătat o conotaţie agrară puternică. De aici o serie de obiceiuri şi tradiţii legate de grâu şi prezicerea vremii. În această zi, se pune la încolţit grâu pentru a se vedea cum va fi recolta în anul viitor. Grâul este considerat un simbol al belșugului, al prosperității. Indiferent că vorbim de tradiția păgână sau cea religioasă, această plantă este văzută ca sursa vieții, deoarece din grâu se face pâine, iar aceasta este mâncarea de bază. Tradiţia spune că punerea la încolţit a grâului, un simbol al belşugului, aduce prosperitate în casă. De aceea, fiecare membru al familiei îşi va pune propriul vas cu grâu şi va avea grijă de el până va creşte. Dacă acesta va răsări și va crește des și bogat, anul viitor va fi unul cu belșug, iar dacă firele vor fi firave, sau nu vor răsări, va urma un an greu.

O altă tradiţie legată de sărbătoarea Sfântului Andrei spune că oamenii îşi pot da seama cum va fi iarna care urmează. Dacă în această noapte cerul este senin, înseamnă că iarna va fi una blândă, dar dacă va fi înnorat, va ploua sau va ninge, atunci urmează o iarnă grea.

Există de asemenea obiceiul ca fetele nemăritate să-şi pună un fir de busuioc sfinţit sub pernă şi să spună o rugăciune specială pentru Sfântul Andrei. În timpul nopţii le va veni în vis ursitul.

AUTOR: F.S.