Astăzi, 20 decembrie, biserica ortodoxă îl cinstește pe Sfântul Mucenic Ignatie Teoforu, patriarh al Bisericii Antiohiei, ucenic al Sfântului Evanghelist Ioan și urmaș al apostolilor. În tradiţia populară, ziua de 20 decembrie este cunoscută şi sub numele de „Ignatul porcilor”, când mulţi români, mai ales din mediul rural, conform unei vechi tradiţii, sacrifică porcul pentru masa de Crăciun şi celelalte sărbători care urmează până la Sfântul Ion. Sacrificarea porcului de Crăciun este o dovadă a modului în care o practică păgână a ajuns să se asocieze cu o sărbătoare creştină.

Ignatul este o ocazie bună pentru reunirea familiei. De regulă, la sacrificarea porcului iau parte toți membrii ei, iar copiii au un bun motiv de veselie și de joacă.

Bărbaţii sunt cei care se ocupă de sacrificarea animalului, iar tradiţia cere ca acela care taie porcul să fie un om curat, care înainte de sacrificiu trebuie să meargă la Biserică, să se spovedească, părintele iertându-i şi păcatul uciderii porcului.

În unele regiuni chiar şi gospodăria este sfinţită înainte de sacrificare. Se spune că femeile nu au voie să participe la tăierea porcului nici măcar pentru a turna băutură în paharele bărbaţilor, deoarece, fiindu-le milă, animalul nu poate muri. De regulă, femeia se ocupă de împărțirea cărnii pe categorii, dar doar după ce bărbatul face semnul crucii cu cuțitul pe fruntea animalului, zicând ”Doamne ajută să-l mâncăm sănătoși”.

După tranșarea și sortarea cărnii, femeia pregătește o masă, numită “pomana porcului”, pentru toți oamenii care au ajutat la sacrificarea animalului. De regulă, masa se face în curte, în fața casei. Se mânăncă în picioare și se bea și țuică fiartă. Pomana porcului se împarte apropiaților, dar și oamenilor sărmani.

Se spune că, în această zi nu ar trebui să faci nimic altceva în afara tăierii porcului. Femeile însărcinate nu trebuie sub nicio formă să lucreze, pentru că pot naște copii cu probleme potrivit superstițiilor. De asemenea, activități precum spălatul, cusutul, măturatul sau curățenia sunt interzise de Ignat.

AUTOR: F.S.