Revelionul este una dintre cele mai universale sărbători din întreaga lume, marcând sfârșitul unui an și începutul altuia. Fie că este vorba de a privi artificii, de a număra secundele până la miezul nopții sau de a participa la petreceri extravagante, Revelionul a devenit sinonim cu entuziasmul, reînnoirea și speranța pentru viitor. Revelionului oferă perspective fascinante despre modul în care culturile au marcat trecerea timpului. Iată câteva dintre ele.
Începuturi antice: Revelionul și cosmosul
Originea sărbătorilor de Revelion datează din civilizațiile antice, unde începutul unui nou an era adesea asociat cu evenimente cerești și cicluri agricole. Cele mai vechi sărbători ale noului an sunt înregistrate de aproximativ 4.000 de ani, în Babilonul antic, unde oamenii celebrau noul an în prima lună plină de după echinocțiul de primăvară. Acest eveniment marca începutul anului agricol, un moment de renaștere și reînnoire. Totuși, sărbătoarea nu avea loc pe 31 decembrie. Alegerea datei era mai mult simbolică decât arbitrară, fiind adesea legată de schimbările sezoniere. Astfel, începutul anului era mai degrabă legat de ciclurile naturii decât de o dată anume.
Influența romană: 1 ianuarie ca zi a noului an
Una dintre cele mai importante schimbări din acest punct de vedere a avut loc în Imperiul Roman. În anul 46 î.Hr., Iulius Cezar a reformat calendarul roman, creând calendarul iulian, care a stabilit 1 ianuarie ca început oficial al anului. Luna ianuarie este numită după Janus, zeul roman al începuturilor și tranzițiilor, care era reprezentat cu două fețe – una privind înapoi, spre anul vechi, și una privind înainte, spre anul nou. Romanii celebrau noul an cu diverse obiceiuri, inclusiv sacrificii aduse lui Janus, mese festive și schimb de daruri. Pe măsură ce secolele au trecut, importanța zilei de 1 ianuarie ca început al anului a devenit mai ferm stabilită în tradițiile occidentale, deși nu fără rezistență din partea unor culturi care continuau să urmeze calendare lunare sau agricole.
Evul Mediu: O schimbare față de 1 ianuarie
După căderea Imperiului Roman, multe părți ale Europei au revenit la folosirea calendarului lunar sau a altor sisteme bazate pe cicluri agricole. Sărbătorirea noului an nu mai era legată de 1 ianuarie, iar în unele comunități creștine, Paștele a devenit principalul moment de celebrat începutul anului. În Evul Mediu, obiceiul sărbătoririi noului an devenea mai fragmentat și influențat de tradițiile locale, fără o coerență clară în Europa. Abia în secolul al XVI-lea, 1 ianuarie a fost restaurată ca început oficial al anului în majoritatea lumii occidentale, odată cu adoptarea calendarului gregorian de către Papa Grigore al XIII-lea în 1582. Calendarul gregorian, care este în vigoare și astăzi, a standardizat 1 ianuarie ca început al anului.
Astăzi, Revelionul este una dintre cele mai recunoscute sărbători la nivel global, depășind granițele culturale și naționale. Fie că participi la un eveniment public de mare amploare, că te bucuri de o seară liniștită alături de cei dragi sau că urmezi o tradiție locală unică, sărbătorirea noului an este un moment de reflecție, reînnoire și speranță pentru viitor.
Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este master al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște.
