Botezul Domnului sau Boboteaza din 6 ianuarie, alături de ziua Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului, prăznuită în 7 ianuarie, marchează sfârşitul sărbătorilor de iarnă şi, totodată, al celor dedicate naşterii lui Iisus Hristos.

Sărbătoarea este menită să reamintească cele petrecute la apa Iordanului, înainte ca Iisus să pășească în viața publică, la împlinirea vârstei de aproximativ 30 de ani. Întrucât în această zi Iisus s-a prezentat pentru prima dată în lume, sărbătorea se mai numește și Epifanie, Teofanie, Arătarea Domnului. Încă din sec. 3, poate și mai înainte, este semnalat începutul acesteia. Cert este ca în „Constitutiile Apostolice” Boboteaza figura deja printre sărbătorile creștine, aalături de CCrăciun și de Paști.

În dimineața zilei de Bobotează, biserica oficiază o slujbă specială de sfințire a apei. Preoții sfințesc apa sfințită, iar credincioșii aduc la biserică sticle și vase pentru a umple cu această apă sfințită, pe care o vor duce apoi acasă pentru a o folosi în diverse ritualuri. Apa sfințită în ziua de Bobotează este cunoscută sub numele de aghiasma mare. Credincioșii consideră că această apă are puteri speciale de purificare și de aducere a binecuvântărilor asupra casei și familiei lor.

La români, ziua de Bobotează cuprinde motive specifice sărbătorilor de Crăciun. Astfel, în unele zone se colindă, se fac şi se prind farmecele şi descântecele, se află ursitul, se fac prorociri despre noul an.

La Bobotează se sfinţesc toate apele, iar preotul se duce la o apă unde va arunca o cruce. Mai mulţi bărbaţi se aruncă în apă ca să o aducă înapoi, iar cel care reuşeşte să ajungă primul la ea primeşte binecuvântarea preotului şi se consideră că va avea noroc tot anul. În vechime, cel care găsea primul crucea şi o aducea la mal primea şi daruri de la domnitorul ţării şi era ţinut la mare cinste de către ceilalţi.

La Bobotează nu se spală rufe, apa sfințită luată acum are puteri miraculoase, ea nu se strică niciodată.

În satele din nordul țării, pe vremuri, femeile se adunau în grupuri mari acasă la cineva și duceau alimente și băutură. După ce mâncau, ele cântau și jucau toată noaptea. Dimineața ieșeau pe stradă și luau pe sus bărbații care apăreau întâmplător pe drum, îi luau cu forța la râu amenintandu-i cu aruncatul în apă. Tot acum, în unele regiuni, avea loc integrarea tinerelor neveste în comunitatea femeilor căsătorite prin udarea cu apă din fântână sau dintr-un râu. În noaptea de Bobotează, tinerele fete își visează ursitul. Ele își leagă pe inelar un fir roșu de mătase și o bucățică de busuioc. La fel, busuioc se pune și sub pernă. Fetele care cad pe gheață în ziua de Bobotează pot fi sigure că se vor mărită în acel an.

O tradiție importantă în ziua de Bobotează este pregătirea și consumul de mâncare specifică. Multe gospodine pregătesc pește, în semn de respect pentru botezul lui Iisus în apele râului Iordan. Un alt obicei este să se facă colaci și să se ofere mâncare celor săraci sau vecinilor. Colacii și busuiocul sfințit în această zi sunt considerați a fi talismane norocoase. Cei mai mulți oameni păstrează un colac și busuiocul în casă peste tot anul pentru a atrage noroc și binecuvântare.

Un alt obicei este aprinderea lumânărilor sau a focurilor în această seară. Se crede că lumina acestora alungă întunericul și aduce lumină și căldură în casele oamenilor.

În multe sate, există tradiții specifice care pot include dansuri populare, reprezentații teatrale sau alte evenimente festive. Aceste manifestări adaugă culoare și autenticitate celebrării Bobotezei în comunitățile locale.

Este important de menționat că tradițiile pot varia semnificativ în funcție de regiune și chiar de la un sat la altul. Cu toate acestea, toate aceste obiceiuri au în comun dorința de a aduce binecuvântare, puritate și noroc în noul an, reflectând bogăția și diversitatea tradițiilor românești.

Editor: IFA