Comisia de la Veneția a făcut public, ieri, un raport despre anularea alegerilor prezidențiale din România de către Curtea Constituțională. În opinia Comisiei, astfel de decizii ar trebui să indice cu precizie încălcările și dovezile, și nu trebuie să se bazeze exclusiv pe informații clasificate (care pot fi folosite doar ca informații contextuale), deoarece acest lucru nu ar garanta transparența și verificabilitatea necesare.

Președintele Comisiei de Politică Externă din Senatul României, Titus Corlățean vine cu o serie de precizără cu privire la raportul ce vizează anularea alegerilor de la finalul anului trecut.

„Știu că în hărmălaia din România nu mai contează opiniile celor care au expertiză juridică și au și știința subiectului. Știu că după ce deja s-au exprimat la București, cu mânie proletară și „autoritate” tot felul de lideri politici „suveraniști” sau „progresisti”, dar și alți oameni politici, desigur din perspectiva propriilor interese politice (nici unul nu e jurist, dar își dă cu părerea…), șanse zero ca opiniile celor cu expertiză în materie să mai fie auzite sau tratate serios de cei cu mințile înfierbântate.. (Mă întreb de ce Ministerul Justiției și MAE, ca instituții cu competență în materie, tac „cu distincție”..)
Totuși, „for the record”, postez câteva elemente de analiză a raportului adoptat de Comisia de la Veneția în procedură de urgență. Să fie…

1.Titlul Raportului adoptat în procedură de urgență de Comisia de la Veneția este: „Under which conditions and under which legal standards can a constitutional court invalidate elections, drawing from the recent Romanian case?”
Altfel spus, în ciuda zbaterilor reprezentanților politici ai USR și respectiv „suveraniștilor” de la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, nici Adunarea Parlamentară, nici Comisia de la Veneția nu au deschis proceduri speciale sau de urgență cu privire la România! Raportul subliniază că întrebarea adresată de APCE către Comisia de la Veneția a fost formulată în termeni generali: în ce condiții și care sunt standardele juridice care permit unei curți constituționale să anuleze alegeri. Desigur, luând în considerare și experiențele și concluziile trase din ceea ce s-a întâmplat în România. De ce? Pentru că ingerințele externe, manipulările profesioniste, chestiunile financiare nedeclarate etc care afecteaza grav integritatea proceselor electorale sunt un fenomen mult mai larg în Europa, au afectat si vor continua să afecteze multe alte state europene. Deci îi interesează pe toți europenii.

2. Prin urmare, Raportul Comisiei de la Veneția nu analizează faptele în cazul României sau decizia CCR, ci oferă o analiză comparativă de Drept constituțional, pornind de la situația din România și a standardelor europene și internaționale (para 6; 66).

3. Comisia de la Veneția adresează o serie de recomandări generale (7 recomandări). Recomandările nu vin in contradicție cu procedura urmată de RO in cazul alegerilor din decembrie, având în vedere că:
– Potrivit para 78, Recomandarea D, o Curte Constituțională poate avea în atribuții invalidarea alegerilor „ex officio” (standardele internaționale nici nu impun, nici nu interzic o astfel de atribuție a CC), în circumstanțe excepționale ; acestă decizie trebuie să se bazeze pe fapte clar stabilite, iar părțile afectate trebuie să aibă posibilitatea de a prezenta punctul de vedere și probe (para 78. Pct D).
– Potrivit Para 78, Recomandarea E: alegerile pot fi contestate/invalidate pe motiv de încălcări ale drepturilor, libertăților și intereselor electorale de către stat, de părțile implicate in procesul electoral, publice și private și pe interferențe ale media, în special ale rețelelor sociale, inclusiv ale celor sponsorizate și finanțate din străinătate [punctele 48 și 49]:
„It should be possible to challenge election results based on violations of electoral rights, freedoms and interests by the State, public and private electoral stakeholders, and on influence of the media, and of social media in particular, including those sponsored and financed from abroad [paras 48 and 49”;
4. Referitor la România, raportul trece în revistă procedura aplicată de țara noastră pentru invalidarea alegerilor prezidențiale din decembrie 2024. Se menționează ca decizia CCR nu este unică in Europa (ex decizia CCA de anulare a alegerilor din Austria din mai 2016). În para 7 se menționează că CCR a luat aceasta decizie în baza Art 146 (f) a Constituției României. Intr-o notă de subsol la para 7 se menționează ca CCR nu a făcut nicio referire la art. 52 din legea privind alegerea Președintelui României (Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României), articol care conține referiri privind la anularea alegerilor.
5. Raportul conține de asemenea o serie de concluzii, cu titlu general, fără referire la România. Para 77 face referire la deciziile privind încălcarea legii în campaniile online: acestea ”trebuie sa indice clar încălcările și probele și să nu se bazeze doar pe informații clasificate”.
6. În sfârșit, câteva considerații legate de referințele menționate mai sus (punctul meu nr. 3) legate de para 78 al Raportului Comisiei de la Veneția. Cred ca un aspect care ar fi de analizat este dacă cele indicate ca exigențe din partea Comisiei pot reprezenta o vulnerabilitate pentru decizia CCR și deci și pentru România.
La final, para 78, recomandarea D) menționează explicit: „affected parties must have the opportunity to submit their views and evidence”.
În opinia mea, părțile „afectate” au avut posibilitatea de a-și prezenta argumentele și de a utiliza căile de atac în justiție în procedura judiciară din 3 (trei) Curții de justitie: Curte de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție din România și respectiv Curtea Europeană a Drepturilor Omului- pe măsuri conservatoare de urgență. În toate cele 3 cazuri, curțile de justiție menționate au respins (absolut predictibil pentru mine) argumentele contestatarilor, ceea ce confirmă și îndeplinirea acestor exigențe în ordinea juridică românească, dar și europeană.
A propos, poate le spune cineva avocaților candidatului „suveranist” că CEDO nu este o Curte de apel la decizia unei Curți Constituționale și că, pe cale de consecință, le vând iluzii și, de fapt, își bat joc de așteptările propriilor suporteri, turnând gaz pe foc gratuit… Nu mai am timp să explic juridic, dar și decizia pe fond a CEDO, atunci când va veni (nu mâine, nu poimâine…), pentru mine, ca jurist, este predictibilă și va confirma lipsa de fundament a plângerilor.
În concluzie, pe scurt, mult zgomot pentru mai nimic (împotriva României), dar lucruri foarte serioase, care spun că DA, în condiții excepționale, care afectează grav integritatea proceselor electorale (ingerință externă, finanțare majoră, dar abuzivă, mascată, nedeclarată etc), curțile constituționale din statele europene POT anula alegeri. Nu e prima dată în istoria europeană (vezi cazul Austriei). Ceea ce este important, în egală măsură însă, este necesitatea de a prezenta probe solide. Iar aici da, instituțiile statului român au rămas într-o anumită măsură datoare poporului român, începând cu autorii narativelor din rapoartele redactate de serviciile de informații pentru CSAT, cu certitudine Președintele României, al cărui mandat constituțional a expirat și care a rămas neconstituțional în continuare pe funcție și respectiv instituțiile de anchetă penală. Paradoxal, mai puțin CCR, care a avut baza legală Constituțională (Art 146 lit f) pentru decizia sa, dar, iată, și o bază europeană juridică, așa cum indică Comisia de la Veneția, pentru cei care știu să citească texte și rapoarte juridice cu bună credință”, scrie senatorul de Dâmbovița, pe pagina sa de socializare.

AUTOR : F.S.