În fiecare an, pe 24 februarie, romanii sărbătoresc Dragobetele, un corespondent românesc, cu o lungă tradiție, a mai tânărului și comercialului Valentine’s Day. Din perspectivă mitică, Dragobete este echivalentul românesc al mesagerilor divini Cupidon/Eros. El este purtătorul dragostei şial  bunei dispoziţii pe meleagurile româneşti.

În mitologia romanească, Dragobete era zeul tinereții, al veseliei și al iubirii. Dragobetele este un personaj transmis din generație in generație de la vechii daci, transformat mai apoi într-un protector al tinerilor și patron al iubirii.

Conform unor legende populare, Dragobetele este chiar fiul babei Dochia, un tânăr chipeș care obisnuia sa seduca toate femeile care ii ieseau in cale. Totuși, in zilele noastre, Dragobetele reprezinta pentru romani simbolul suprem al dragostei autohtone.

Cea mai populara tradiție de Dragobete ]i strângea pe fete și pe băieți ]n fata bisericii. Aceștia mergeau sa caute flori de primăvara prin păduri. Fragii infloriti erau pusi in lautoarea fetelor in timp ce erau spuse cuvintele: „Floride fraga/Din luna lui Faur/La toata lumea sa fiu draga / Uraciunile sa le desparti.” Fetele si baietii se strangeau si vorbeau in jurul focului care se aprindea pe dealurile satului. La amiaza, fetele mergeau inapoi in sat, iar baiatul caruia ii cazuse draga o fată o urmarea. Acest obicei de Dragobete se numeste zburatorit. Daca si fata il placea, atunci il saruta sub ochii tuturor. De aici provine expresia „Dragobetele saruta fetele!”. Acest sărut simboliza logodna acestora pentru un an. Sărbătoarea de Dragobete era ocazia potrivita de a-ți arata dragostea in fata tuturor.

Fetele si baietii stransi in cete aveau obiceiul de Dragobete sa isi taie usor bratul in forma de cruce, iar mai apoi sa isi suprapuna taieturile, simbolizand astfel devenirea acestora frati, respectiv surori. Se spunea ca, daca un tanar nu are pereche in ziua de Dragobete, atunci el va fi singur tot anul.

În tradiția populară, Dragobetele anunța sosirea păsărilor pe cer. Se spunea ca pasarile neimperecheate pana de Dragobete raman fara pui peste vara.

In aceasta zi era interzisa sacrificarea de animale, iar in unele zone, ajunul Dragobetelui era asemanator din punct de vedere simbolistic cu Boboteaza. Fetele tinere isi puneau busuioc sub perna, fiind convinse ca Dragobete le va ajuta sa își găsească perechea.

In vremuri indepartate, fetele necasatorite aveau obiceiul sa stranga zapada ce a mai ramas in unele locuri. Se credea ca apa ramasa din topirea zapezii are puteri magice asupra frumusetii si iubirii si ca provine din surasul zanelor. Cine isi clatea fata cu aceasta apa avea sa devina fermecatoare ca o zana.

De Dragobete nu e bine sa plangi. Se crede ca supararile care vor urma sunt datorita acestor lacrimi.

AUTOR: F.S.