1 Martie sau așa cum o știu toți românii, Sărbătoarea Mărțișorului, este o tradiție care marchează sosirea primăverii și care simbolizează renașterea naturii, celebrarea iubirii, a prieteniei. În puține cuvinte, această tradiție presupune schimbul de mici obiecte, legate cu ațe roșii și albe, împletite, între prieteni, familie și persoane dragi. Ațele reprezintă legătura dintre viață și moarte, precum și renașterea energiei și vitalității pe care primăvara o aduce. Conform legendei, mărțișorul este asociat și cu povestea luptei dintre iarnă și primăvară. Se spune că roșul simbolizează puterea și pasiunea primăverii, iar albul reprezintă puritatea și liniștea iernii. Împreună, ele formează un echilibru armonios.
Oamenii poartă mărțișorul la încheietura mâinii sau prins pe îmbrăcăminte pe parcursul lunii martie și încă din cele mai vechi timpuri se crede că acesta aduce noroc, fericire și sănătate, prosperitate, curaj și voie bună celor ce îl poartă. Pe lângă faptul că este un gest de apreciere, Mărțișorul este sărbătorit și prin festivaluri, cu meșteșuguri și cântece, în multe dintre regiunile României. Toate aceste având propriile variante ale tradiției. Mărțișorul nu este doar un simbol al primirii primăverii, ci și o amintire a importanței comunității, a iubirii și a legăturii cu natura. Astăzi, această tradiție este prețuită și continuă să fie transmisă din generație în generație, făcând din Mărțișor o parte esențială a culturii românești și o modalitate veselă de a sărbători schimbarea anotimpurilor.
Tradiția Mărțișorului are rădăcini antice, iar originile sale datează de mii de ani, chiar înainte de formarea poporului român. Se crede că a avut origini în perioada pre-romană, influențată de cultura daco-romană, dar și de alte culturi antice din regiune. Dacii, strămoșii românilor de astăzi, sărbătoreau sosirea primăverii cu obiceiuri asemănătoare, marcând renașterea naturii și triumful vieții asupra iernii. Tradiția era, probabil, legată de ritualuri destinate asigurării unor recolte bune, fertilității și protecției împotriva forțelor răului. Ațele roșii și albe ar fi simbolizat dualitatea vieții—puterea și vitalitatea (roșu) și puritatea și liniștea (alb).
De-a lungul timpului, obiceiul a evoluat, iar poporul român l-a încorporat în propriile sale tradiții și folclor. În Evul Mediu, mărțișorul a devenit mai formalizat, iar schimbul de obiecte simbolice și purtarea ațelor roșii și albe a devenit o practică populară în diverse regiuni ale României. Astăzi, Mărțișorul este sărbătorit nu doar în România, ci și în alte țări din Europa de Est, cum ar fi Moldova, Bulgaria și Macedonia de Nord, unde sunt practicate obiceiuri similare. Așadar, deși tradiția Mărțișorului are rădăcini istorice adânci, aceasta a evoluat de-a lungul secolelor, transformându-se în obiceiul frumos pe care îl recunoaștem astăzi.
Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este master al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște.
