Ziua de 1 Martie aduce cu ea, în România, un frumos obicei de primăvară numit mărțișor. Reprezentat fizic de un obiect micuț cu valoare simbolică, legat cu două fire împletite, înnodate, alb și roșu, el semnifică triumful vieții asupra morții, a sănătății împotriva bolii. De asemenea mărțișorul este considerat un talisman al norocului, al bunăstării și al prețuirii.

În prima zi de primăvară, se obișnuiește ca bărbații să le ofere doamnelor și domnișoarelor din viața lor mărțișoare, în semn de respect și admirație. Scopul legării sau punerii micului obiect decorativ este acela de a avea noroc în decursul anului, de a fi sănătos și curat ca argintul odată cu venirea noului anotimp.

De asemenea, mărțișorul este considerat un simbol al primăverii, al revenirii la viață a naturii și a tot ce o înconjoară. Mărțișorul este purtat la vedere timp de aproximativ două săptămâni sau toată luna martie, pentru că aduce optimism și credință.

Data de 1 Martie vine cu o serie de tradiții și obiceiuri, dar și cu câteva superstiții legate de această zi, încă respectate în satele românești. Astfel, gospodinele nu au voie să dea cu mătura pentru că se spune că astfel dau afară norocul din casă. De altfel, și spălatul este strict interzis de 1 Martie pentru că astfel se aduce înapoi gerul Babei Dochia. Și călcatul este pe lista de interdicții, însă gospodinele au liber la gătit. Și, mai ales, de mărțișor nu ai voie să te cerți cu nimeni pentru că riști să ai asemenea dispute până la venirea toamnei.

Despre tradiția mărțișorului nu se cunoaște exact când a apărut, dar se estimează că este veche de sute de ani. Fiind un obicei atât de frumos a fost împrumutat și de vecinii noștri bulgari și de moldoveni.

La origini, obiceiul mărţişorului era legat de reînnoirea naturii cu ocazia venirii primăverii, fiind larg răspândit ulterior în spaţiul balcanic. În timp tradiţia de mărţişor a primit şi alte conotaţii, legate de optimism şi credinţă.

Forma mărţişorului e evoluat în timp, dacă la origini era simbolizat printr-o monedă – de aur sau argint – la care se ataşa o sfoară împletită din fire albe şi roşii sau albe şi negre, mai târziu a apărut sub forma unor mici pietre de râu vopsite în alb şi roşu înşirate pe o aţă, pentru ca în vremurile noastre el să fie reprezentat de mărgelele colorate, ceramică ori flori.

Dovezi ale obiceiurilor de acum circa 8000 de ani au fost descoperite în situl arheologic de la Schela Cladovei din judeţul Mehedinţi, unde au fost găsite coliere de care erau agăţate mici pietre de râu vopsite în alb şi roşu.

Se aminteşte că dacii purtau la gât mărţişoarele, confecţionate din pietricele albe şi roşii, roşul simbolizând sângele, soarele şi viaţa, adică femeia, iar albul reprezenta claritatea apelor şi reprezenta înţelepciunea bărbatului, şnurul fiind o îmbinare a celor două culori, care simboliza armonia celor doi. În vremea dacilor, mărţişoarele erau considerate amulete cu puteri de protecţie solară, ce aduc frumuseţe şi fertilitate, erau purtate până când înfloreau copacii şi apoi erau agăţate de crengile acestora.

La origini, mărţişorul era purtat de persoanele sensibile – copii sau fetele tinere, pentru a atrage norocul şi fericirea.

Adolescentele, spre exemplu, primeau un astfel de talisman şi îl purtau timp de 12 zile, după care îl prindeau de păr până la apariţia primilor cocori sau berze, moment în care şnurul era atârnat de un copac, iar cu moneda se cumpăra caş – pentru ca fecioarele să se bucure de un ten alb – şi vin roşu – pentru a avea obrajii mereu rumeni.

Tot în ziua de 1 martie există la noi şi tradiţia „babelor”: fiecare persoană de sex feminin îşi alege o zi între 1 şi 9 martie, corespunzătoare legendei babei Dochia care a urcat timp de 9 zile şi 9 nopţi cu oile pe munte, fiind îmbrăcată cu 9 cojoace, finalul legendei povestind despre faptul că Dochia moare îngheţată, împreună cu turma ei, din cauza unui ger năprasnic. Conform tradiţiei, aşa cum este vremea în ziua în care este aleasă baba, astfel vor fi şi doamnele şi domnişoarele: liniştite şi frumoase, sau supărate şi urâte.

AUTOR: F. S.