​Echinocțiul de primăvară marchează venirea primăverii din punct de vedere astronomic, iar durata zilei o depășește pe cea a nopții. Pentru anul 2025, echinocțiul de primăvară se va produce pe 20 martie, la ora 11.01.

Cuvântul „echinocţiu” derivă din cuvântul francez „équinoxe”, care, la rândul lui, provine din latinescul „aequinoctium”, format din „aequus” – „egal” şi „nox”, „noctis” – „noapte”.

La momentul echinocțiului de primăvara, Soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera australă a sferei cerești în cea boreală. Atunci când Soarele se află în acest punct, numit punct vernal (punct folosit pentru definirea coordonatelor astronomice ecuatoriale), el descrie mișcarea diurnă în lungul ecuatorului ceresc, fenomen care determină, la data respectivă, egalitatea duratei zilelor cu cea a nopților, indiferent de latitudine, potrivit Observatorului Astronomic Amiral Vasile Urseanu.

De-a lungul timpului, fenomenul de echinocțiu a atras atenția multor civilizații antice, care l-au asociat cu renașterea naturii, cu echilibrul dintre lumină și întuneric și chiar cu echilibrul forțelor cosmice.

După echinocțiul de primăvară, zilele din emisfera nordică devin tot mai lungi, în timp ce nopțile se scurtează, marcând începutul primăverii astronomice. În același timp, în emisfera sudică, acest eveniment semnalează debutul toamnei astronomice. La Polul Nord, odată cu răsăritul Soarelui, începe ziua polară, care se întinde pe parcursul a șase luni, în timp ce la Polul Sud se instalează noaptea polară, care are aceeași durată. În regiunea ecuatorială, la amiază, Soarele se află exact la zenit, adică în cel mai înalt punct de pe cer, conform informațiilor furnizate de History.com. Echinocțiul de primăvară este urmat câteva zile mai târziu de trecerea la ora de vară.

Editor: IFA