COMUNICAT DE PRESĂ – ITM DÂMBOVIȚA
Ca urmare a numărului mare de întrebări primite în fiecare zi pe canalele de comunicare ale ITM Dâmbovița, sau, direct, la ghișeele instituție, am dori să facem câteva precizări, cu privire la cele mai utilizate formulări de către angajații care ne cer ajutorul.
Începem, așadar, cu „m-a forțat să-mi dau demisia” – o replică foarte des întâlnită care de fapt arată că persoana care a răspuns acestei presiuni a rămas fără prea multe căi de atac, în afara instanței. Așadar, sfatul nostru către toți cetățenii este acela de a nu semna niciodată ceva cu care nu sunt de acord, pentru că odată asumată prin semnătură orice decizie va fi considerată ca luată în acord cu semnatarul ei. Demisia reprezintă „actul unilateral de voinţă al salariatului”, care nu poate fi impusă, o prerogativă exclusivă a angajatului, în timp ce angajatorul are la dispoziție concedierea unui angajat, în cazul în care sunt îndeplinite condițiile legale care să o justifice. Concedierea poate fi dispusă pentru motive care ţin de persoana salariatului sau pentru motive care nu ţin de persoana salariatului. În cazul în care atât angajatul, cât și angajatorul își doresc încetarea raporturilor de muncă, intervine încetarea unui contract cu acordul părților.
„Nu mi-am luat zilele de concediu de anul trecut și angajatorul nu vrea să mi le plătească” – în ceea ce privește concediul de odihnă, Codul Muncii prevede următoarele, la Art. 146.
(2) In cazul in care salariatul, din motive justificate, nu poate efectua, integral sau partial, concediul de odihna anual la care avea dreptul in anul calendaristic respectiv, cu acordul persoanei in cauza, angajatorul este obligat sa acorde concediul de odihna neefectuat intr-o perioada de 18 luni incepand cu anul urmator celui in care s-a nascut dreptul la concediul de odihna anual.
(3) Compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat este permisa numai in cazul incetarii contractului individual de munca.
„Am început să lucrez înainte să semnez contractul, dar mi-a promis angajatorul că îmi face el”, sau „mi-a zis că sunt în probă și apoi îmi face contract” – din punct de vedere legal perioada de probă este cuprinsă în contractul individual de muncă, iar în acest răstimp, „salariatul beneficiaza de toate drepturile si are toate obligatiile prevazute in legislatia muncii, in contractul colectiv de munca aplicabil, in regulamentul intern, precum si in contractul individual de munca”, după cum arată Codul Muncii. Subliniem că activitate pe care o persoană o desfășoară fără a avea încheiat un contract de muncă este considerată muncă nedeclarată sau „muncă la negru”, iar aceasta conform Codului Muncii, art.260, alin.1, „se sanctioneaza cu amenda de la 500 lei la 1.000 lei”, pentru lucrător și de 20.000 lei ”pentru fiecare persoana identificată lucrând fără forme legale”, în cazul agentului economic. Munca nedeclarată implică un loc de muncă nesigur, cu perspective pe termen scurt, fără posibilități de progres profesional, cu salarii mai mici decât cele practicate pe piața muncii, fără protecție socială.
În încheiere le reamintim dâmbovițenilor că le stăm la dispoziție pentru orice nelămuriri și că, în propriul interes, este esențial să se informeze și să lucreze cu respectarea normelor legale în vigoare.
