Dacă privim cu atenție și curaj la realitatea lumii noastre, îi vom descoperi chipul prea adesea încărcat de suferință și de durere, chinuit de spaime și de temeri, de războaie, foamete, sărăcie și câte și mai câte….

Și, imediat, ne aducem aminte că Dumnezeu a creat lumea bună și frumoasă, dar totuși ea este așa cum o vedem zi de zi, cu multă suferință și întuneric.

Iar, întrebarea firească este aceasta: cum acea strălucire a frumuseții divine a creației a devenit brusc atât de întunecată?

Și un posibil răspuns vine: pentru că, adesea, în loc să devină promotori ai iubirii, ai păcii și ai reconcilierii, oamenii lasă ca tenebrele să iasă din rănile lor și să întunece lumea.

Dumnezeiescul Învațător ne-a arătat însă calea autentică a vieții: nu a sacrificat niciodată pe nimeni, ci El Însuși S-a jertfit pe Cruce pentru noi toți. Pentru că El iubește, dăruiește și înțelege fără limite!

De aceea, a-L urma pe Hristos, înseamnă a-ți răstigni tot ceea ce îți întunecă viața și îți face din propria existență un mormânt. A-ți lua propria cruce înseamnă a merge pe urmele Domnului, cu El, mereu, alături. Pentru că transformă crucea ta în crucea Lui, iar Crucea Lui este Crucea ta. El este, de fapt, Cel ce te poartă pe aripile iubirii Sale infinite, care oferă fără sfârșit bucurie, curaj, încredere și apreciere.

A-ți lua crucea, înseamnă curajul mărturisirii, al bunătății și al iubirii. Înseamnă a mărturisi bucuria iubirii, dincolo de orice război, prigoană, ofensă sau suferință.

Lumea are nevoie de mărturia Crucii, de speranța încrederii și de vindecarea iubirii. Vrajba, războiul, suferința, durerea, spaimele… și multe altele, roade ale tenebrelor, se pot vindeca atunci când, plini de încredere în Dumnezeul nostru, ne luăm crucea și Îi urmăm.

Tu, cititorule te gândești poate la crucea ta! Știu, este grea! Și a ta și a mea și a lui …! Dar, tocmai aici este măreția credinței. Nu o porți singur, nu o ducem niciunul dintre noi singuri, ci Domnul Însuși este Cel ce o ține pentru noi sau, altfel spus, ne ține și pe noi și pe ea, Crucea mântuirii.

Când vom înțelegem că toți suntem sub mângâierea iubirii Crucii Lui, atunci nu ne vom mai răstigni unii pe alții, ci ne vom trage în sus, în hora Învierii!

Să ne luam Crucea, să-L urmăm, unii lângă alții, unii cu alții și niciodată unii contra altora! Suntem creați sa fim una, comuniune și solidaritate. Dar, mai ales, să nu uităm că atunci când suferă o parte a trupului, suferă tot trupul!

Deci, unitate, solidaritate, comuniune, reconciliere, pace și iubire!

Ajunge atâta dezbinare, ajunge atâta suferință, a venit timpul de a fi împreună! Împreună spre Înviere! a transmis pe pagina personală de socializare Pr. Dr. Ionuț Ghibanu, Vicar eparhial.