În funcție de locul în care te afli, poate fi o zi de protest, o sărbătoare tradițională, o plimbare prin parc sau chiar o combinație între toate astea. Oficial, e Ziua Internațională a Muncii. Dar dacă dai timpul înapoi, e și o zi legată de primăvară, natură și voie bună. Cum s-au amestecat aceste două lumi? Hai să le luăm pe rând.
Cu mult înainte ca oamenii să iasă în stradă pentru drepturile muncitorilor, 1 Mai era o sărbătoare a primăverii. Vorbim de vremuri antice, atunci când romanii o sărbătoreau, celții la fel, fiecare în felul lui. Era momentul în care natura renăștea, iar oamenii se bucurau cu flori, focuri de tabără și celebrul stâlp de mai (da, cel în jurul căruia se dansează cu panglici colorate). O combinație între picnic, petrecere și festival al fertilității.
Sărim puțin în timp, spre finalul anilor 1800, când 1 Mai capătă o nouă semnificație. În 1886, muncitorii din SUA au ieșit în stradă cerând o zi de muncă de 8 ore. Protestele au fost uriașe, iar în Chicago s-a întâmplat ceva tragic, cunoscut ca Afacerea Haymarket, unde o bombă a fost aruncată în mulțime și mai multe persoane au murit. Impactul a fost global. Câțiva ani mai târziu, mișcările muncitorești din întreaga lume au ales 1 Mai ca zi simbolică de luptă pentru drepturi și condiții mai bune. În timp ce în SUA Ziua Muncii se sărbătorește în septembrie, în restul lumii 1 Mai e ziua marilor mitinguri, marșuri și discursuri. Un moment de solidaritate pentru toți cei care muncesc din greu, fie că sunt profesori, constructori sau livratori.
Pentru români, ziua de 1 Mai are un loc special în calendar. În perioada comunistă, 1 Mai era marcat prin parade organizate, pancarte cu lozinci și multă propagandă. Era o zi în care oamenii erau încurajați (ca să nu zicem obligați) să iasă în stradă și să sărbătorească „realizările mărețe ale clasei muncitoare”. Totul era extrem de organizat și festiv, dar și destul de artificial. După 1989, lucrurile s-au schimbat complet. 1 Mai a devenit mai puțin politic și mult mai relaxat. Azi, pentru mulți români, 1 Mai e sinonim cu mini-vacanță: ieșit la mare, la munte sau la iarbă verde. E practic sărbătoarea neoficială a sezonului cald. Dacă e vreme bună, plajele de pe litoral se umplu de tineri care sar direct din sesiune în weekendul prelungit. Iar dacă rămâi în oraș, sigur ai un grătar care te așteaptă pe undeva. Totodată, în unele sate mai tradiționale, încă se păstrează obiceiuri legate de venirea primăverii – ca mersul la cules de flori sau organizarea unor petreceri în aer liber. Dar pentru majoritatea, 1 Mai e o combinație de relaxare, distracție și un pic de tradiție reinterpretată.
Astfel că ne întrebăm, 1 Mai este despre primăvară sau despre proteste?
Răspunsul scurt? E despre amândouă. Și exact asta o face atât de interesantă. E o zi care poate însemna renaștere și rezistență, flori și echitate, dans și demnitate. Fie că porți o pancartă sau o coroniță de flori, te conectezi la o tradiție care se întinde pe secole.
Indiferent de cum alegi să-ți petreci această zi, la marș, la grătar sau doar bucurându-te de o zi liberă, să știi că faci parte dintr-o poveste mai mare, unde trecutul și prezentul dansează împreună.

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este master al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște.