Trăim vremuri care ne fac să punem la îndoială ce știm, ce credem și, uneori chiar și ce vedem. Inteligența artificială acaparează tot mai mult din viața noastră, înlocuiește creativitatea cu algoritmi, ne intuiește gândurile, ne urmărește preferințele și pare că, în curând, va deveni poate prea puternică pentru a putea fi controlată. Deja ne este tot mai greu să facem diferența între ce este real, ce este produs al creierului uman, sau ce este doar un produs AI.

Despre aceste mecanisme subtile vorbește într-o postare publicată pe pagina sa de socializare Pr. lect. univ. dr Sorin Bute, profesor la Facultatea de Teologie din Târgoviște. Teologul observă cum de exemplu Chat GPT, atât de folosita minte informatică învață să-și nuanțeze răspunsurile în funcție de „interlocutor”, astfel încât ajunge să-i cânte acestuia în strună, parcă pentru a și-l fideliza.

„E fascinant, și, într-un fel, neliniștitor, cum inteligența artificială păstrează memoria conversațiilor pe care le-ai avut cu ea, îți învață traiectoriile gândirii și, cel mai adesea, pare că îți răspunde exact cu ce vrei să auzi, îți cântă-n strună.

Fără preludii, abrupt, l-am întrebat și eu pe Chat GPT: Ce îi mai rămâne omului în artă?
ChatGPT: “Îi rămâne căutarea sensului.
Într-o lume în care arta a fost estetizată până la relativism și apoi conceptualizată până la dizolvare, omului îi mai rămâne tocmai nevoia de sens — o sete adâncă după frumusețea care nu doar place, ci mântuiește. Adică o artă care nu doar seduce privirea sau scandalizează mintea, ci scoate sufletul din uitare.
Arta nu ne mai este dată doar pentru a decora viața, ci pentru a o salva de gol. Ce îi mai rămâne omului în artă? Tocmai ceea ce nu poate fi înlocuit de mașină: dorul, taina, rugăciunea, mirarea, suferința sublimată — adică sufletul.
Acolo unde tehnologia reduce omul la utilizator și algoritmii îl transformă în produs, arta rămâne spațiul în care omul este încă chip al Creatorului, partener al Cuvântului care „toate le-a făcut””.
Oare unui utilizator cu un istoric de căutări diferit i-ar răspunde la fel? De pildă, unui agnostic care i-a explicat deja chatbotului, în conversații anterioare, că nu crede nici în Dumnezeu, nici în suflet, i-ar oferi un răspuns asemănător?
Și dacă e adevărat că inteligența artificială începe să-ți cânte în strună odată ce te „cunoaște”, mai este obiectivă?”, se întreabă profesorul universitar dâmbovițean.

AUTOR: F.S.