În urma ploii torențiale din noaptea de 27–28 iulie 2025, județele Suceava și Neamț au fost lovite de inundații severe, cu efecte devastatoare în localități precum Broșteni, Ostra, Stulpicani și Frasin. Cel puțin trei persoane și-au pierdut viața, aproape 700 de locuințe din Suceava au fost afectate, dintre care 40 distruse complet, iar în Neamț au fost serioase deteriorări ale altor 170 de case.  Sute de localnici au fost evacuați, inclusiv prin intervenții aeriene, astfel, 120 persoane au fost salvate cu elicopterul, unele chiar de pe acoperișuri.

Autoritățile au intervenit prompt, iar reprezentanți ai instituțiilor de protecție civilă din toată țara și voluntari și-au unit forțele pentru a ajuta populația afectată. Cu toate acestea, românii încă simt nevoia să vadă autorități centrale, la fața locului, au senzația că, dacă președintele țării, sau premierul nu merg acolo unde are loc o calamitate, practic nu se iau măsuri, nu se întâmplă nimic. Asta, deși, autoritățile au alte repsonsabilități date de funcții, nu să ia lopata și să curețe molozul din case. Despre această nevoie de a ne simți protejați, încă de un „tătuc” vorbește într-o postare publicată pe Facebook, fostul deputat de Dâmbovița, Radu Popa.

„Sunt momente în viața unei comunități când natura răstoarnă tăcerea în durere.
Inundații, alunecări de teren, incendii — și, invariabil, vine cineva „de la centru”. În cizme lucioase, cu jandarmi în spate și obligatoriu cu ceva camere în față. O întreagă regie de compasiune.
Însă, dincolo de cadrele montate și de discursurile despre „mobilizare exemplară”, rămâne golul administrativ. Când votezi un conducător de colectivitate umană, una dintre întrebările pe care ar trebui să ți le pui e și asta: mi-aș pune destinul în mâinile lui?
În Europa civilizată, liderii nu vin să salveze ci să confirme că statul funcționează și fără ei.
La noi, încă se practică mitul conducătorului-părinte, venit „să vadă cu ochii lui”, de parcă autoritatea locală ar fi un decor și nu o instituție.
În România, vizita liderului suprem este adesea moștenirea unui reflex paternalist, derivat din epoca comunistă: conducătorul venea „să vadă cu ochii lui”, să „pună ordine”, să ofere ajutor „prin ordin”.
Această coregrafie de putere a fost preluată și adaptată de liderii post-decembriști, de la Iliescu la Băsescu. Iohannis nu se poate număra, el a existat doar în contabilitatea Președinției.
 Adevărul e simplu: dacă trebuie să vină președintele pentru ca un sat să primească ajutor, înseamnă că statul a eșuat.
Eu cred că e nevoie de mai multă protecție civilă și mai puțin spectacol, cu mai puține corturi media.
Mai multe echipamente de intervenție, mai puține conferințe de presă.
România nu are nevoie de lideri care joacă roluri, ci de instituții care joacă la timp. La Suceava, se întâmplă ce s-a întâmplat la Galați acum câteva luni. Și ceea ce se va întâmpla în alt colț de țară, peste doar un timp…Dar vom vedea la tv totul”, scrie pe pagina sa de socializare fostul deputat de Dâmbovița, Radu Popa.

AUTOR: F.S.