În fiecare an, în prima zi de luni din octombrie, comunitatea internațională celebrează Ziua Mondială a Habitatului. Este un prilej de reflecție globală asupra stării actuale a locuințelor și a orașelor în care trăim, dar mai ales o chemare la acțiune. Tema este simplă, dar urgentă: toți avem dreptul la o locuință sigură, accesibilă și demnă.

Într-un context în care urbanizarea accelerează, iar inegalitățile cresc, locuința a devenit din ce în ce mai puțin un drept fundamental și din ce în ce mai mult un lux inaccesibil pentru o parte semnificativă a populației. De la marile metropole globale până la orașele medii și mici din România, problema este aceeași: prețuri în creștere, oferte insuficiente, locuințe improprii sau insalubre și o lipsă acută de planificare urbană pe termen lung. În România, orașele au cunoscut în ultimele decenii o dezvoltare haotică. Cartiere întregi au fost construite fără infrastructură adecvată, fără spații verzi sau transport public bine gândit. Se construiește mult, dar adesea prost planificat și cu accent pe profit, nu pe calitatea vieții. Fenomenul “dormitoarelor urbane” – zone rezidențiale unde oamenii doar dorm, fără școli, piețe, parcuri sau servicii esențiale – este din ce în ce mai vizibil. Pe de altă parte, orașele mici și zonele rurale pierd populație, iar casele rămân abandonate. Avem, paradoxal, un exces de locuințe nelocuite în unele zone și o lipsă acută în altele. Această polarizare este un simptom al unei lipse de strategie coerente de locuire la nivel național. Statisticile arată că tot mai multe persoane cheltuie o parte semnificativă din venitul lor pentru chirie sau rate. În România, aproape o treime dintre locuitori trăiesc în locuințe supraaglomerate, iar lipsa unei politici publice coerente pentru locuințele sociale agravează problema. În timp ce unii dezvoltatori construiesc ansambluri rezidențiale de lux, mulți tineri, familii sau vârstnici nu au acces nici măcar la o garsonieră decentă. Ziua Mondială a Habitatului ne reamintește că dreptul la locuință este recunoscut în Declarația Universală a Drepturilor Omului, nu este un premiu oferit celor norocoși sau privilegiați. Locuința este un factor esențial pentru sănătate, educație, siguranță și incluziune socială.

Tema din 2025 a Zilei Mondiale a Habitatului subliniază legătura directă dintre locuință și dezvoltarea urbană durabilă. O locuință nu înseamnă doar patru pereți și un acoperiș – ci un ecosistem întreg în jurul ei: acces la transport public, servicii, educație, spații verzi, locuri de muncă. Orașele noastre trebuie regândite pentru oameni, nu doar pentru mașini și profit imobiliar. Un oraș durabil este unul în care poți trăi decent fără mașină, în care poți merge pe jos sau cu bicicleta, în care nu trebuie să alegi între a plăti chiria și a mânca. Este un oraș incluziv, adaptat diferitelor nevoi: ale tinerilor, ale vârstnicilor, ale persoanelor cu dizabilități, ale familiilor monoparentale.

Transformarea începe cu politici publice curajoase: subvenționarea locuințelor sociale, stimularea renovării durabile a clădirilor vechi, protejarea chiriașilor, reglementarea pieței imobiliare pentru a preveni specula, dar începe și cu implicarea noastră – ca cetățeni, ca alegători, ca membri ai comunității. Trebuie să cerem orașe mai prietenoase cu locuitorii, mai verzi, mai accesibile. Trebuie să regândim felul în care construim și locuim – pentru că locuința nu este un bun de consum, ci baza unei vieți demne și sănătoase. Ziua Mondială a Habitatului este mai mult decât o zi simbolică. Este un apel la responsabilitate, solidaritate și acțiune. Locuințele viitorului trebuie să fie durabile, accesibile și centrate pe om. Orașele trebuie să devină locuri de trai, nu doar de tranzit pentru că, în final, fiecare dintre noi merită nu doar un acoperiș deasupra capului, ci și o casă care să însemne siguranță, demnitate și apartenență.

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este master al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște.