You are currently viewing Radu Popa, după executarea silită a casei lui Klaus Iohannis: Avem o fisură de legitimitate. Vulnerabilitatea liderului înseamnă vulnerabilitatea statului

Radu Popa, după executarea silită a casei lui Klaus Iohannis: Avem o fisură de legitimitate. Vulnerabilitatea liderului înseamnă vulnerabilitatea statului

Fostul președinte Klaus Iohannis a fost executat silit de către Fisc, în cazul imobilului din centrul Sibiului pe care l-a ocupat nelegal între 1999 și 2015. Pentru că familia Iohannis a refuzat să îl elibereze voluntar, inspectorii ANAF au schimbat yala, intrând oficial în posesia statului. Locuința urmează să fie scoasă la licitație.

Pe marginea acestui caz, fostul deputat PSD de Dâmbovița, Radu Popa, a lansat un comentariu acid, subliniind fragilitatea instituțiilor și a mecanismelor de autocontrol din România.

ANAF a ajuns să recupereze, cu forța, casele luate de Klaus Iohannis. Imobilele au fost luate printr-un act ilegal, prin filiație fictivă. ICCJ l-a declarat pe un alt fost președinte în afara legii când a hotărât ca a fost/este colaborator al Securității. Putem spune că gardienii instituționali nu sunt în rol…Avem o fisură de legitimitate: conducătorii nu sunt percepuți ca intangibili prin prestigiul lor, ci vulnerabili prin propriile derapaje. Or, vulnerabilitatea liderului înseamnă vulnerabilitatea statului.”

În opinia social democratului, România se află într-un moment incomod, în care justiția își dovedește independența, dar cu întârziere, după ce „beneficiile obținute ilegitim” au fost deja consumate.

Deși justiția și-a dovedit independența prin sancționarea a doi foști șefi de stat, tardivitatea acestor corecții arată vulnerabilitatea mecanismelor instituționale. Statul funcționează, dar nu suficient de prompt pentru a preveni ca persoane compromise să ajungă la vârful puterii. Aceasta nu este doar o rană de imagine, ci o problemă de credibilitate națională”, a punctat Popa.

El a încheiat subliniind că reacțiile post-mandat nu fac decât să adâncească neîncrederea publică.

Faptul că justiția intervine post-mandat, după ani de beneficii obținute în mod ilegitim, arată o latență periculoasă a mecanismelor de autocorecție. Statul nu reacționează prompt, ci recuperează tardiv. Această întârziere creează percepția de complicitate sau de incapacitate instituțională.”

AUTOR: F.S