Muzeul Tiparului și al Cărții Vechi Românești a fost deschis publicului în mai 1967, în prezent, fiind găzduit în Casa Aramă din incinta Curții Domnești de la Târgoviște. Clădirea a fost reconstruită din temelii, pe locul unde, odinioară, se afla o casă egumenească, construită pentru Dionisie Lupu, egumen la Mănăstirea Dealu, casă la care au lucrat călugării de la această mănăstire în anul 1802, când un puternic cutremur afectează chiliile acestui lăcaș de cult. Dovezi referitoare la istoria acestei clădiri, sunt două documente, unul din anul 1802, din care aflăm că, domnitorul Constantin Ipsilanti „hărăzea Mănăstirii Dealu, drept metoh, biserica Sf. Vineri, teren în Curtea Domnească și grădinile domnești”, celălalt document evidențiind faptul că, în anul 1803, deja, la Curtea Domnească de la Târgoviște se construise „o pereche de case mari, cu camere sus, odăi jos, cuhnie și grajduri”.

Mai târziu, în cursul secolul al XX-lea, această casă a fost folosită ca internat școlar particular, local al poliției orașului, dar și sediu al comandamentului german, în timpul Primului Război Mondial. Din păcate, a fost distrusă în întregime în urma unui cutremur, din ea păstrându-se în prezent, doar două ziduri de interior.

În proiectul de conservare și restaurare a unor obiective din Curtea Domnească derulat între anii 2008-2010, a fost inclusă și reconstituirea acestei case, care, respectă planul și aspectul inițial al clădirii, redat de o fotografie, realizată în anul 1867, de către fotograful Carol Popp de Szathmari.

La parterul acestei clădiri, la începutul anului 2011, a fost amenajată Expoziția permanentă a Muzeului Tiparului și a Cărții Vechi Românești, ce ilustrează activitatea tipografică de la Târgoviște dintru începuturi (secolul al XVI-lea), dar și din Moldova și Transilvania, unde centre tipografice au apărut mai târziu și culminează cu editarea primelor publicații cu apariție regulată (secolul al XIX-lea), când evoluția cărții vechi românești este încheiată.

Cărțile tipărite la Târgoviște, dar și în celelalte provincii românești în această perioadă au jucat un rol important în procesul formării limbii române literare, al nașterii și dezvoltării conștiinței unei națiuni și al unificării poporului român. Ele sunt părți integrante ale patrimoniului cultural național și un mod de exprimare a spiritului creator al poporului român.