În Ajunul Crăciunului, una dintre cele mai așteptate sărbători creștine, gospodăriile românești intră într-un ritm aparte. Este ziua în care pregătirile sunt însoțite de gesturi și obiceiuri vechi, transmise din generație în generație, mai ales în zona rurală, unde tradițiile rămân vii.

Gospodinele pregătesc covrigii și colacii pentru colindători, așa cum cere datina străveche. Potrivit credinței populare, forma covrigilor amintește de înfășurarea mâinii Crăciunesei, cea care a ajutat-o pe Maica Domnului la nașterea Pruncului. Tot în Ajun se coc „turtele” sau „scutecele Domnului”, subțiri și fragede, presărate cu nucă, zahăr pisat sau sămânță de cânepă, un simbol al purității și al începutului.

Deși împodobirea mesei diferă de la o zonă la alta, peste tot în țară rămâne valabil același obicei, bucatele sunt de post, iar nimeni nu gustă înainte ca preotul să binecuvânteze masa. În tradiția populară, Ajunul presupune post aspru, se spune chiar că este bine să nu se mănânce nimic până la ivirea primei stele, amintind de steaua care i-a călăuzit pe magi. Așa se crede că omul își întâmpină cu vrednicie sărbătoarea și primește sănătate și noroc pentru anul care vine.

În satele din Muntenia, inclusiv din Dâmbovița, câteva tradiții se disting și sunt încă respectate.

• “Umblatul cu Moș Ajunul” – în unele sate de câmpie, copiii mici pleacă purtând un bățișor împodobit, bat în poartă și urează gospodăriei „Seara bună lui Ajun!”. Sunt răsplătiți cu nuci, mere, covrigi sau colăcei.

• Focurile de Ajun – în zona de deal a județului, în special în satele de sub Bucegi, se păstrează tradiția aprinderii unui foc în curte sau la marginea gospodăriei. Oamenii spun că alungă spiritele rele și aduce noroc casei pentru anul următor.

• Semănatul de Ajun – în unele sate dâmbovițene, copiii merg chiar din seara de 23 sau dimineața de 24 decembrie cu grâu sau porumb în traistă, rostind urări de belșug. Este o tradiție mai veche decât colindul.

• Pomana Ajunului – gospodarii obișnuiesc să împartă vecinilor mai în vârstă colaci de post, fructe și turte, un gest care „deschide” simbolic belșugul casei.

• Bradul împodobit în Ajun – deși astăzi este împodobit mai devreme în multe familii, în Muntenia tradiția veche este ca bradul să fie împodobit în seara de Ajun, când cei mici se pregătesc să-l întâmpine pe Moș Crăciun.

Ajunul rămâne, astfel, o zi a așteptării, a pregătirii sufletești și a întâlnirilor care aduc împreună familia, colindătorii și întreaga lume a satului, fără a uita, însă adevărata însemnătate a momentului, motivul sărbătorii noastre, Nașterea Domnului.

AUTOR: F.S.