În cea de-a treia zi de sărbătoare a Nașterii Domnului, creștinii ortodocși și greco-catolici îl prăznuiesc pe Sfântul Ștefan, una dintre cele mai importante figuri ale creștinismului timpuriu și primul martir al Bisericii. Contemporan cu apostolii Mântuitorului, Sfântul Ștefan a fost unul dintre cei șapte diaconi rânduiți să slujească în prima comunitate creștină de la Ierusalim. Acuzat de blasfemie și ucis cu pietre, el a rămas în memoria creștină drept model de credință, iertare și jertfă, mărturie consfințită chiar de ultimele sale cuvinte, consemnate în Noul Testament.

Sărbătoarea Sfântului Ștefan, celebrată imediat după Crăciun, are o puternică încărcătură spirituală și este însoțită de numeroase tradiții și obiceiuri transmise din vechime.

În biserici se pomenesc astăzi creștinii care au murit în împrejurări dramatice, iar pachetele cu mâncare se împart celor care poartă numele sfântului sau tinerilor aflați în nevoie. Gestul evocă, în tradiția populară, mijlocirea Sfântului Ștefan pentru cei aflați în suferință.

În Muntenia există obiceiul pregătirii „Pâinicilor lui Ștefan”, dulciuri rotunde, preparate dintr-un aluat asemănător celui de cozonac și unse cu miere. Aceste pâinici amintesc simbolic de pietrele care l-au ucis pe Sfântul Mucenic. După ce sunt sfințite la biserică, ele se împart copiilor săraci. Tot astăzi, în unele zone se fac și mucenici cu miere și nucă, în amintirea morții mucenicești a diaconului Ștefan.

Tradiția mai spune că pentru sporul casei și pentru sănătatea rudelor bolnave sau păgubite este bine ca în această zi să se dăruiască o icoană a Sfântului Ștefan sau o candelă nouă, aprinsă. Gesturile de împăcare sunt, de asemenea, încurajate: se crede că este un prilej potrivit pentru ca persoanele certate să își întindă mâna, semn al iubirii și respectului purtat sfântului martir.

Tot astăzi se recomandă evitarea deplasărilor în zone izolate sau în zone montane cu risc, obicei păstrat din vechime, când se spunea că drumul anevoios sau primejdios ar putea atrage necazuri asupra celui care îl parcurge în zi de praznic.

Prin rugăciunile rostite pentru protecție, prin faptele bune și prin tradițiile păstrate în gospodării, sărbătoarea Sfântului Ștefan rămâne un reper al credinței vii și al continuității comunitare, o zi în care oamenii își întăresc nădejdea și își amintesc de modelul de jertfă și iertare lăsat moștenire de primul martir al creștinătății.

AUTOR: F.S.