Vedeta de film, cântăreața și activista franceză pentru drepturile animalelor Brigitte Bardot a murit la vârsta de 91 de ani, după ani de sănătate precară, inclusiv o lungă spitalizare în septembrie.

Președintele francez, Emmanuel Macron, a scris pe rețelele de socializare că Bardot a „întruchipat o viață de libertate” și „o strălucire universală”. Franța este în doliu pentru „o legendă a secolului”, a spus el.

Moartea lui Bardot a fost anunțată duminică de fundația sa într-un comunicat trimis Agence France-Presse, care nu a precizat când sau unde a decedat.

„Fundația Brigitte Bardot anunță cu imensă tristețe decesul fondatoarei și președintelui său, Madame Brigitte Bardot, actriță și cântăreață de renume mondial, care a ales să renunțe la prestigioasa sa carieră pentru a-și dedica viața și energia bunăstării animalelor și fundației sale”, se arată în comunicat.

Bardot a devenit faimoasă la nivel internațional cu filmul din 1956 „Și Dumnezeu a creat femeia”, scris și regizat de soțul ei de atunci, Roger Vadim, și, în următoarele două decenii, a întruchipat ideea arhetipală a „pisicuței sexuale”. La începutul anilor 1970, însă, și-a anunțat retragerea din actorie și a devenit din ce în ce mai activă din punct de vedere politic. Sprijinul ei deschis pentru drepturile animalelor s-a transformat în comentarii incendiare la adresa minorităților etnice și în sprijinul deschis pentru Frontul Național de extremă dreapta din Franța (care a fost redenumit ulterior RN), rezultând într-o serie de condamnări pentru ură rasială.

Născută în 1934 la Paris, Bardot a crescut într-o familie prosperă, catolică tradițională, dar a excelat suficient ca dansatoare pentru a i se permite să studieze baletul, obținând un loc la prestigiosul Conservator din Paris. În același timp, a găsit de lucru ca model, apărând pe coperta revistei Elle în 1950, pe când avea încă 15 ani. Ca urmare a muncii sale de model, i s-au oferit roluri în filme; la o audiție l-a întâlnit pe Vadim, cu care avea să se căsătorească în 1952, după ce a împlinit 18 ani. Bardot a fost distribuită în roluri mici, cu o importanță crescândă; a jucat rolul iubitului lui Dirk Bogarde în filmul Doctor at Sea, un mare succes în Marea Britanie în 1955.

Însă filmul lui Vadim, „Și Dumnezeu a creat femeia”, în care Bardot a jucat rolul unei adolescente dezinhibate din Saint-Tropez, i-a consolidat imaginea și a transformat-o într-o icoană internațională. Filmul a fost un succes imens în Franța, precum și pe plan internațional, catapultând-o pe Bardot în fruntea actorilor francezi de pe ecran.

Editorialistul Raymond Cartier a scris un articol lung despre „le cas Bardot” în Paris-Match în 1958, în timp ce Simone de Beauvoir a publicat celebrul ei eseu Brigitte Bardot și sindromul Lolita în 1959, prezentând-o pe actriță drept cea mai emancipată femeie din Franța. În 1969, Bardot a fost aleasă ca primul model din viața reală pentru Marianne, simbolul republicii franceze.

La începutul anilor 1960, Bardot a apărut într-o serie de filme franceze de mare succes, printre care drama „Adevărul” de Henri-Georges Clouzot, nominalizată la Oscar, „O aventură privată” de Louis Malle (alături de Marcello Mastroianni) și „Mesprețul” de Jean-Luc Godard. În a doua jumătate a deceniului, Bardot a acceptat o serie de oferte de la Hollywood: printre acestea s-au numărat „Viva Maria!”, o comedie de epocă cu o acțiune mexicană, cu Jeanne Moreau, și „Shalako”, un western cu Sean Connery.

Bardot a avut și o carieră muzicală în paralel, care a inclus înregistrarea versiunii originale a piesei Je T’Aime… Moi Non Plus de Serge Gainsbourg.

Cu toate acestea, Bardot a considerat presiunea vedetei din ce în ce mai enervantă, declarând pentru Guardian în 1996 :

„Nebunia care m-a înconjurat a părut întotdeauna ireală. Nu am fost niciodată cu adevărat pregătită pentru viața de vedetă.” S-a retras din actorie în 1973, la vârsta de 39 de ani, după ce a realizat filmul de dragoste istoric „Povestea edificatoare și veselă a lui Colinot”. Principalul ei obiectiv a devenit activismul pentru protecția animalelor,  alăturându-se protestelor împotriva vânătorii de foci în 1977 și înființând Fundația Brigitte Bardot în 1986.

Ulterior, Bardot a trimis scrisori de protest liderilor mondiali cu privire la probleme precum exterminarea câinilor în România, uciderea delfinilor în Insulele Feroe și sacrificarea pisicilor în Australia.

Editor: IFA