Iarna are un mod aparte de a ne face să spunem povești.

Poate pentru că zilele sunt mai scurte și serile mai lungi, poate pentru că frigul ne adună în jurul aceleiași mese sau sub aceeași pătură. Cert este că, odată cu primele ninsori, parcă și cuvintele curg altfel, mai liniștit, mai sincer. Iarna nu este doar un anotimp rece, ci unul plin de istorii, amintiri și povești care se nasc sau se spun din nou.

Încă din copilărie, iarna a fost despre povești. Despre serile în care ascultam cu ochii mari întâmplări spuse de bunici, despre basme citite la lumina veiozei sau despre legendele din spatele sărbătorilor. Afară ningea, iar în casă era cald și sigur. Fiecare poveste avea un farmec aparte, iar timpul părea să stea pe loc, doar pentru noi.

Iarna este și anotimpul poveștilor spuse la gura sobei, chiar dacă soba a fost înlocuită de calorifer sau de o cană de ceai fierbinte. Sunt acele conversații care apar natural, fără planuri sau grabă. Vorbe despre ce a fost, despre ce este și despre ce va veni. Iarna ne face mai deschiși, mai dispuși să ne ascultăm unii pe alții.

Pare că liniștea de afară creează spațiu pentru cuvinte.

Tot iarna este și sezonul poveștilor scrise. Mulți simt nevoia să noteze gânduri, să scrie în jurnale sau să înceapă texte noi. Iarna aduce o stare de reflecție, de introspecție. Este momentul în care ne uităm mai atent la noi, la drumurile parcurse și la cele care ne așteaptă. În liniștea serilor de iarnă, cuvintele capătă greutate și sens.

Nu putem ignora nici poveștile de sărbători. Fiecare familie are propriile întâmplări care se spun an de an, aproape la fel, dar niciodată plictisitor. „Îți mai amintești când…?” este începutul multor povești care revin iarnă de iarnă. Ele ne leagă de trecut și ne oferă sentimentul de continuitate, de apartenență.

Mai sunt și poveștile nespuse, cele pe care le purtăm în noi. Iarna ne oferă timp să le ascultăm. Fără zgomotul constant al verii, fără agitația drumurilor lungi, avem ocazia să fim mai atenți la ceea ce simțim. Uneori, cele mai importante povești sunt cele pe care ni le spunem nouă înșine.

În liniștea serilor de iarnă, cuvintele capătă greutate și sens.

Poate că nu întâmplător spunem că iarna are magie. Nu pentru că ar fi neapărat spectaculoasă, ci pentru că ne apropie de esență. De oameni, de amintiri, de cuvinte. Iarna este anotimpul poveștilor spuse, citite, scrise sau doar simțite. Și, uneori, exact aceste povești ne încălzesc cel mai mult.

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este master al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște.