Unirea Principatelor Române reprezintă un eveniment providențial și fondator pentru identitatea și unitatea noastră națională, cu un rol decisiv în realizarea, mai târziu, a României Mari.

Rod al eroismului, jertfelniciei, viziunii și hotărârii unei generații care și-a înțeles pe deplin rostul ei, înfăptuind un act ce a schimbat destinul națiunii noastre, unirea Moldovei cu Țara Românească, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, a reprezentat un moment de biruință asupra potrivniciei vremurilor, de manifestare a înțelepciunii și a maturității neamului nostru, care a înțeles că unitatea este izvor de putere, stabilitate, demnitate și firească chemare la a rodi în istorie, manifestând acele daruri specifice pe care Părintele ceresc ni le-a oferit.

Păstrătoare a credinței și a identității românești, Ortodoxia i-a însoțit întotdeauna pe strămoșii noștri în momentele lor de cumpănă și de biruință, Biserica strămoșească având un rol esențial în realizarea Unirii Principatelor, pentru că a acționat ca un factor de coeziune a națiunii noastre, sprijinind mișcarea unionistă, astfel că mulți ierarhi și preoți s-au implicat direct în promovarea și susținerea unirii. Prin intermediul tiparului și al educației, Biserica a cultivat conștiința unității de neam, limbă și credință, idee care a pregătit terenul pentru Unirea Principatelor, iar, mai apoi, pentru Marea Unire.

Visul de secole al înaintașilor noștri, de unitate națională, a început să se împlinească odată cu realizarea Unirii Principatelor, eveniment izvorât din dorința sinceră de a-i așeza pe români pe făgașul firesc al istoriei, dar și din credința că numai împreună putem clădi un viitor temeinic. Iar aici, la Târgoviște, veche capitală voievodală munteană, cel dintâi centru tipografic de la noi și vestit bastion al rezistenței românești, acest ideal a avut deosebite reverberații de-a lungul timpului, mai cu seamă că, la Mânăstirea Dealu – binecunoscut sanctuar național – se află, de peste patru secole, depus într-un impunător sarcofag, capul celui dintâi mare unificator de neam și de țară – Mihai Voievod Viteazul – cel mai puternic simbol al unității naționale.

Acum, când societatea noastră traversează transformări rapide și înfruntă provocări complexe, exemplul generației de la 1859 ne cheamă să alungăm disensiunile și să colaborăm, cu hotărâre, curaj și credință, pentru întărirea unității și a demnității naționale, prin consolidarea educației și a identității spirituale, promovând splendidele valori morale, născute din bucuria Evangheliei lui Hristos, care stau la baza civilizației europene.

Fie ca magnificele și biruitoarele exemple de demnitate și de solidaritate ce au izbucnit în istorie să ne inspire în aprofundarea unității naționale, iar Bunul Dumnezeu să ne întărească în lucrarea binelui și a dreptății!

La mulți ani binecuvântați!

† NIFON

Arhiepiscop și Mitropolit