Există un moment în viața fiecăruia dintre noi, undeva după terminarea școlii, când ne dăm seama că nimeni nu o să ne mai spună exact ce avem de făcut. Nu mai există „program”, nu mai există „teme” și în nici un caz nu mai există „răspuns corect la subiectul doi”. Încep să existe în realitatea de zi cu zi chestii precum griji, facturi, decizii, dar și un vag sentiment că am ratat un curs extrem de important despre cum să fim adulți fără să intrăm în panică.
Când eram mici, ni se părea că adulții știu tot. Părea că știu ce decizii să ia, ce este bine și ce este rău, dar mai ales cum funcționează viața. Spoiler alert: nu știau. Probabil doar se prefăceau foarte bine. Adultul e doar un copil mai mare, cu mai multe responsabilități și cu dureri de spate apărute din senin. Viața de adult e ciudată. Într-o zi te bucuri că ți-ai cumpărat un detergent bun, iar în următoarea te întrebi dacă ai ales greșit tot ce ține de carieră, relații și întreaga existență. Nimeni nu te-a pregătit pentru entuziasmul real pe care îl simți când prinzi un loc liber în autobuz sau pentru tristețea profundă cauzată de șosete care dispar în mașina de spălat.
În același timp, există presiunea constantă că „ar trebui” să fim mai departe, mai realizați, mai siguri pe noi înșine. Un factor principal al acestor gânduri îl reprezintă rețelele de socializare. Acolo pare totul roz. Ca și cum toți ceilalți au viața pusă la punct, în timp ce în a noastră este doar un haos pe care încercăm să îl organizăm în mod constant. În realitate, și ei ca și noi, au, mai mult sau mai puțin, aceleași griji, gânduri, probleme. De fapt și ei caută pe Google cum sa facă mâncare fără să o ardă.
Ceea ce nu spune aproape nimeni este că viața de adult levitează, de multe ori, între încercare și eroare. Viața de adult este despre decizii luate cu informații incomplete, dar cu speranță, despre relații care nu funcționează, despre joburi care nu sunt „chemarea”, despre zile în care tot ce realizăm este să supraviețuim. Învățăm pe parcurs, învățăm să spunem „nu”, învățăm că odihna nu este lene, că nu trebuie să avem totul pus la punct până la treizeci de ani. Învățăm că uneori este suficient să facem tot ce putem cu ceea ce avem.
Poate cel mai important lucru pe care îl înveți ca adult e să fii mai blând cu tine. Să accepți că nu există un manual universal și că fiecare merge pe bâjbâite, chiar dacă pare sigur pe el. Este crucial ca, din când în când, să te oprești, să respiri și să înveți să fii ok cu faptul că nu ai toate răspunsurile.
La final, poate că viața de adult nu este nicidecum despre a avea totul sub control, ci despre a învăța să mergi înainte chiar și atunci când nu știi exact încotro, despre a accepta că unele zile sunt productive, altele doar suportabile, dar că ambele contează. Nu există un manual, dar există momente în care îți dai seama că ai crescut fără să-ți dai seama: când pui limite, când alegi liniștea, când nu te mai judeci atât de aspru. Adultul nu e cel care știe toate răspunsurile, ci cel care continuă să caute, să greșească și să învețe.
Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este master al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște.
