În timp ce lumea pare că arde la propriu în unele regiuni, Wall Street-ul trăiește una dintre cele mai optimiste perioade din ultimii ani. Indicii americani ating maxime istorice chiar și pe fondul războiului cu Iranul, o situație care, în mod normal, ar fi trebuit să sperie investitorii. Și totuși, nu o face. Explicația e mai simplă decât pare: investitorii nu se uită doar la conflict, ci la bani. Iar banii, cel puțin deocamdată, arată bine. Companiile raportează profituri peste așteptări, iar optimismul legat de tehnologie, mai ales cel legat de inteligența artificială, împinge piața în sus. În plus, există speranța că tensiunile se vor calma și că efectele economice nu vor fi atât de grave pe termen lung. Pe scurt: realitatea de pe teren e complicată, dar pe bursă contează povestea pe care investitorii aleg să o creadă.

Dacă stai să te gândești, logica asta nu e foarte diferită de cea a rețelelor sociale. Acolo vezi doar ce “dă bine”: vieți perfecte, succes rapid, fericire constantă. Wall Street face cam același lucru. Ignoră temporar partea urâtă: război, inflație, crize și se concentrează pe partea instagramabilă a economiei: creștere, profit, inovație. Problema este că exact același tip de filtru îl experimentează și copiii în fiecare zi: cresc într-o realitate distorsionată. Pentru un copil, social media nu este doar divertisment, este o oglindă a lumii, doar că oglinda e deformată. Așa cum investitorii aleg să ignore riscurile și să creadă într-un viitor optimist, copiii ajung să creadă că viața reală trebuie să arate ca pe TikTok sau ca pe Instagram: fără momente plictisitoare, fără eșecuri, fără timp de gândire. Doar că dezvoltarea reală nu funcționează așa. Creierul unui copil are nevoie de răbdare, de interacțiuni reale, de experiențe offline. În schimb, primește dopamină rapidă: scroll infinit, clipuri de 15 secunde, validare instant. E același mecanism care împinge și piața: reacții rapide, emoții, impulsuri.

Interesant este că și în piețele financiare există acest fenomen: reacții emoționale exagerate. La începutul conflictului cu Iranul, bursele au scăzut brusc din frică, apoi au revenit rapid când a apărut speranța unui armistițiu. Sună familiar? Exact asta fac și copiii pe social media. Trec rapid de la entuziasm la anxietate, în funcție de reacțiile primite online. Diferența este că adulții au (teoretic) mecanisme de filtrare. Copiii nu. La fel cum tehnologia împinge bursa în sus, social media poate avea și beneficii. Copiii pot învăța lucruri noi, pot descoperi pasiuni, pot comunica mai ușor. Problema apare când balanța se înclină prea mult într-o singură direcție.  Faptul că Wall Street crește în plin conflict arată cât de ușor poate fi ignorată realitatea atunci când există suficiente motive să o faci. Exact asta se întâmplă și cu social media și copiii. Știm că există riscuri: anxietate, comparație, dependență. Și totuși, le ignorăm. Pentru că e mai simplu. Pentru că “toți fac asta”. Dar la fel cum piețele pot cădea brusc când realitatea lovește, și efectele asupra copiilor pot apărea mai târziu.

Recordurile de pe Wall Street sunt impresionante, dar nu spun toată povestea. La fel, nici social media nu arată realitatea completă. Pentru copii, diferența dintre real și virtual devine tot mai greu de înțeles. Poate că nu trebuie să interzicem complet rețelele sociale, dar nici să le tratăm ca pe ceva inofensiv nu mai e o opțiune. Pentru că, în timp ce adulții pot juca pe bursă și pot pierde bani, copiii joacă pe social media și pot pierde mult mai mult: echilibrul, încrederea și, uneori, chiar propria identitate.

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este master al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște.