Comentariu cu gust amar al fostului ministru al culturii Ionuț Vulpescu. Parlamentarul Dâmbovițean se întreabă ce înseamnă, mai presus de citit demonstrativ și băi de mulțime, Ziua Lecturii, într-o țară în care gustul pentru lectură și consumul de carte este extrem de redus. ”Cum poate o „Zi a Lecturii” să compenseze celelalte 364 de zile în care românii nu citesc?”, întreabă retoric fostul ministru.

”Ce înseamnă o Zi Națională a Lecturii, într-o țară în care 35% dintre români nu au citit niciodată o carte? Cu ce o să reușească o cură sincronizată de câteva minute de lectură să schimbe faptul că mai puțin de 10% dintre români cumpără cel puțin o carte pe an? Cât de naturală și firească e ideea ca toate școlile să suspende programul obișnuit între 11:00 și 14:00 pentru ca profesorii și educabilii să citească împreună? Dar ce altceva se întâmplă, în mod obișnuit, într-o școală, dacă nu, în bună măsură, tocmai lectură? Cine știe, poate avem nevoie și de o Zi a politicii pe bune, în care să suspendăm joaca de-a ideologia, puterea și opoziția, pentru a face ceea ce toți avem nevoie: o politică mai bună, printre atâtea sărbători, festivaluri ale democrației și ceremonii, cu puțină cunoaștere, tot mai puțină finanțare și o nevăzută sustenabilitate (…) Ironic sau nu, tot astăzi, în 1840, se năștea Titu Maiorescu – autorul tezei formelor fără fond. De ziua lui Maiorescu, îl „celebrăm” dându-i dreptate, dovedind că și astăzi, la aproape 200 de ani de la nașterea sa, societatea românească cultivă în continuare formele fără fond. Cum poate o „Zi a Lecturii” să compenseze celelalte 364 de zile în care românii nu citesc?
Ne-am obișnuit să trăim între zile ale tăierilor de panglici mari și zile ale tăierilor de panglici mici. De la Ziua Culturii Naționale – trecută pe nesimțite, la Ziua Națională a Lecturii, din 15 în 15 ale lunii, ca plata salariilor descurajatoare pentru acest sector. Ca să fim înțeleși: celebrez această zi nu de acum, ci din urmă cu 7 ani când, ca ministru al Culturii, în 2015 am scăzut TVA-ul la 5% pentru cărți și alte produse culturale. De atunci și până astăzi nu a mai fost luată nicio măsură pentru susținerea pieței de carte. Dar, desigur, anul 2019 a fost Anul Cărții, anul 2020 ar fi trebuit să fie Anul Promovării Lecturii, iar anul acesta, la 15 februarie, sărbătorim Ziua Lecturii. O continuă sărbătoare a „formelor fără fond”. Sunt sigur că mulți vor citi azi, în baia de mulțime a camerelor de filmat, dar că puțini înțeleg ce citesc, și tot mai puțini trec din live în life, din parada de lectură de pe social-media într-o igienă de viață. Ceea ce se citește cu ochiul liber e deznădejdea unui domeniu care încă nu și-a găsit resursele pentru a depăși doi ani de criză sanitară. Dar despre toate acestea, aflăm, probabil, la o sărbătoare viitoare”, scrie Vulpescu, pe pagina sa de Facebook.

AUTOR: F.S.