Este paradoxal faptul că de cele mai multe ori în viață, în dorința de a regăsi pe cineva ne pierdem pe noi înșine. Ochii noștri sunt adesea îchiși și nu vedem cine suntem cu adevărat și unde ne plasăm. Trăiam într-o realitate fictivă, într-o minciună cotidiană instrumentată de interesele și opiniile celor din jurul nostru, iar noi devenim simple marionete a propriei noastre vieți,uneori ghidată de cei din jurul nostru.

În majoritatea timpului nu vedem îngerii păzitori de care suntem înconjurați: familia, prietenii adevărați putini la număr (cei care sunt lângă noi când avem nevoie, nu doar când au ei nevoie), persoana iubită… aceștia sunt îngerii pe care nu vrem să îi vedem. Așteaptăm fericirea și plângem după ea când este mult mai aproape decât am crede. Nu vedem luna din cauza stelelor și dăm cu piciorul unor ocazii unice ce ne-ar putea schimba radical viata si ne-ar putea aduce acea fericire mult râvnită,doar pentru că suntem prea lași pe trh a face ceea ce simțim cu adevărat. Suntem înconjurați de „îngeri”, trebuie doar să îi vedem…profesorii devotați din școală, familia care ne iartă necondiționat, prietenii care ne mustră pentru a ne aduce cu picioarele pe pământ, persoanele care sunt lângă noi indiferent de situație și ne acceptă cum suntem cu adevărat.

Fiecare dintre noi are demonii luni, fiecare om are un capitol al vieții sale pe care nu ar vrea să îl citească nimeni, avem vicii, avem slăbiciuni, avem secrete care ne urmează oriunde și oricând. Alegem întotdeauna oamenii toxici, alegem să suferim, alegem să ne fie greu până să ne dăm seama că toată fericirea se găsește de fapt in micile bucurii ale vieții.

Nu trebuie să ne ridicăm prin lingușeli, nu trebuie să ne facem o imagine greșită despre nivelul nostru real, nu trebuie să uităm cine suntem cu adevărat si metodele prin care am evoluat, nu trebuie să uităm că scara are trepte de coborât și că întotdeauna există reversul medaliei. Este absolut necesar, însă, să ne păstrăm demnitatea oriunde am merge, să emanăm bunătate și să fim pe zi ce trece cea mai bună versiune a noastră

Avem „îngeri” care să ne protejeze de acești demoni, însă uneori si si acești îngeri au demonii lor, prin urmare fericirea ține doar de noi și de perspectiva din care privim viața.

Prin urmare tu ce ești?!…

Sebastian Mihai, student al Facultății de Teologie și Științele Educație din Târgoviște