Când vânzătoarele de la pâine au primit întâia oară, mai demult, mănuși de unică folosință, am zis ”aleluia” de trei ori. Dar entuziasmul mi-a trecut rapid, când le-am văzut că au o singură mănușă, cu care nu numai că luau pâinea de pe raft, dar luau și banii de la client, băteau la casă și tot așa. Clienții veneau, mănușa nu se schimba. Am înțeles rapid că mănușa asta nu e de unică folosință, ci e doar unică și-atât.Un fel de ”știu că fumează, dar să nu fumeze-n fața mea”, numai că mai rău.

Când asistenta mea de la cabinet a tastat ceva la calculator, după care a mers să-mi prepare materialul de amprentă, l-a încărcat în lingura pe care urma s-o introduc în gură la pacient, am scăpat-o intenționat pe jos. Ups! Ca să-mi facă alta. A doua oară, cu mănuși curate, te rog. Pentru că nu avusesem curajul să-i spun de față cu omul că tocmai a făcut o greșeală gravă de cross-infection. Deși tastatura calculatorului era învelită într-o folie, pe care o schimbam, tot ar fi fost ca doamna de la pâine de mai sus. Grețos.

Purtatul de mască și mănuși poate fi o păcăleală dacă trăim cu impresia că ni le-am pus și gata. Ele nu ne protejează în sistem de baubau: ne-am mascat și, virusule, te-am speriat! Nu. Virusul n-are ochi, are lipici. Ca să ne infectăm, el trebuie să găsească o portiță de intrare. Dacă ne stă pe o piele sănătoasă, poate sta mult și bine, că nu pățim nimic. Problema e că îl ducem de acolo la portițele acelea de intrare. Dacă avem răni pe piele, de exemplu pielițe smulse la unghii, apoi clasicele: nas, gură, ochi.

Deci noi ducem virusul, mâinile noastre sunt taxiul lui. Nu e nicio diferență între un Logan sau un Audi, amândoi te duc în același loc. Așa și cu virusul: nu e nicio diferență între a purta sau a nu purta mănuși, dacă nu avem grijă ce facem cu mâinile noastre. Nu e nicio diferență să-ți duci mâna la gură cu pielea ta sau cu mănușă. Nu ești deloc mai protejat când te freci la ochi cu mâna goală sau cu degetul în mănușă. Nu ești deloc mai protejat dacă pui mâinile cu mănușă prin fix aceleași locuri pe unde le puneai și fără.

Vă propun un exercițiu de imaginație:

La restaurant, mergi la toaletă. Să zicem că ai mănuși. Intrați în joc de amorul artei. Faci treaba mare, te ștergi la fund, oops, maro pe degetul arătător. (E ok, tuturor ni se întâmplă.) Ai mănuși, ai putea crede că ești protejat. Ce faci, te întorci la cartofii prăjiți sau arunci mănușile la gunoi? Te speli pe mâini? Îți tragi pantalonii cu caca așa? Fermoarul? Ori totuși scapi de mănuși mai întâi.

Să ai impresia că mănușile te protejează, punct, e ca și cum ai savura cartof după cartof cu aceste mănuși. Când vă mai credeți mari și tari că aveți mască și mănuși, țineți minte, virusul nu e maro.

Văd mulți oameni care poartă mască doar pentru a-și liniști conștiința. Din păcate, irosesc masca și nu se protejează deloc.

Masca se poartă:

• cu partea colorată în exterior
• cu sârmulița în sus
• sârmulița se mulează pe nas
• după ce ai pus-o, o dai jos doar când nu mai ai nevoie de ea. Nu când urci în mașină, dacă mai ai drumuri de făcut. Poate te oprește poliția. Ai nevoie de ea pe față.

În schimb, reporterii care transmit ceva în fața unei camere de luat vederi nu au nevoie să poarte mască. Poate vor să dea exemplu, înțeleg, să ne obișnuim. Doar că mulți nu o poartă corect, o tot aranjează, își ating nasul și fața mai mult decât ar face-o dacă doar s-ar ține de microfon.

Mănușa e curată doar când ai scos-o din cutie. Ca sufletul după ce te-ai spovedit. După aia, salut, s-a murdărit. Și virusul n-are culoare.

Oameni buni, purtatul de mască și mănuși reprezintă un pericol foarte mare dacă avem impresia că tot ce avem de făcut e să le purtăm. Nu, e foarte important să le purtăm cu cap. Altfel, și crema de soare protejează, dar asta nu înseamnă că-i bine să faci plajă la amiaz.

text preluat Facebook