Mă simt copleșită de tot și de toate. În ultima perioadă au fost atât de multe lucruri de rezolvat, încât am obosit să îndeplinesc sarcini la timp, să predau dosare în termen, ori doar să gătesc și să fac curățenie zilnic. De data aceasta nu mai este vorba de ce simt, ci de ceea ce mă roagă corpul meu să fac: să iau o pauză.

Suntem atât de agitați, iar în jurul nostru lucrurile se întâmplă cu o rapiditate atât de forțată, încât sunt zile în care nu știu ce să fac mai repede, cum să ajung să le îndeplinesc pe toate și cum oare să mă împart între propria-mi persoană, familie, prieteni, job și casă. Sunt perfect conștientă că nu sunt singura aflată în această ipostază și că mulți se confruntă cu situații similare.

Zilele trec cu rapiditatea unei vacanțe de vară sau a unui concediu de odihnă în perioada sărbătorilor de iarnă. Sarcinile sunt din ce în ce mai multe, mai complexe și mai necesare. Mașina trebuie dusă la service, covorul luat de la spălătorie, facturile plătite, e necesar să ajung până la mall, să completez o cerere, pe care mai apoi trebuie să o scanez și să o trimit pe mail, curățenie în casă, împachetat haine, băgat la spălat, călcat, gătit, iar lista continuă.

Mă simt copleșită de tot și de toate. Presiunea mentală se răsfrânge asupra fizicului, iar eu sunt pur și simplu obosită. Într-o săptămână intru în mult așteptatul concediu de odihnă, iar nerăbdarea mea atinge deja cote maxime. Îmi este din ce în ce mai greu să mă concetrez, să fiu atentă la ce se întâmplă în jurul meu, ceva ce aș face în mod normal în câteva ore, îmi ia acum câteva zile.

Inspirația m-a părărit și ea cu totul. Nu mai reușesc să îmi ordonez ideile, ori să aleg cele mai potrivite cuvinte, nu știu ce subiecte să mai abordez, iar greutatea cu care scriu articolele săptămânale îmi apasă umerii. Mă simt copleșită de tot și de toate.

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este master al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște.