Îți urmăresc fiecare gest, cuvânt, mișcare. O grijă extraordinară pentru binele tău îi animă în mod fals și simpla ta prezență e o adevărată insultă la adresa propriei lor bunăstări. Nu pot trăi fără a se hrăni din durerile, nereușitele sau greșelile tale. Ești o sursă inepuizabilă de comentarii și te-au condamnat definitiv la moarte în imaginarul lor dominat de o ură viscerală. Orice ai face, nu e bine. Nici atunci când ai căzut nu se opresc din a te lovi cu generozitate. Ești dușmanul lor și meriți din plin să fii crucificat de dreapta lor judecată. Fără a avea vreun drept la replică, fără validitatea vreunui argument și, bineînțeles, împotriva oricărei logici.
Deși te-ai aștepta să își camufleze întunericul din ei la o distanță confortabilă, constați cu uimire că sunt în imediata ta apropiere. Atât timp cât le crezi poveștile de dragoste, continui să îi iubești cu naivitate. Te seduc cu prezența lor pentru a te bârfi în absență. Te asigură de loialitatea lor prin vorbe meșteșugite, dar faptele lor conduc la locul viitoarei tale execuții. E doar o chestiune de timp până se vor înfrupta cu plăcere din dezamăgirile și căderile tale. Nu-i afectează nimic, iar curajul îl înțeleg ca trădare, lașitate, diplomație. Rănile tale sunt deliciul acestor adevărate animale de pradă. Nu iartă, nu uită și nu iubesc, de fapt, pe nimeni.
Cel mai greu este atunci când, pe acești maeștrii ai crimei perfecte, trebuie să îi iubești. Îi observi cum se apropie toți acești câini/tauri/lei însetați de sângele tău. Huiduielile lor entuziaste te pun pe gânduri. Se comportă cu acea viclenie atotputernică a celor siguri de victoria și de permanența lor. Ești la cheremul lor și, pentru o clipă, i-au luat chiar locul lui Dumnezeu, gândindu-se că fiecare respirație de care mai ești capabil se datorează exclusiv mărinimiei lor.
Le e greu de crezut că cel mai bun răspuns la acest arsenal al minciunii, urii și neputinței e tăcerea. Să ai răbdare ca tot acest circ să se încheie și clovnii triști ai linșajului tău public să iasă pe deplin mulțumiți de pe scenă. Sunt prea mulți care cred că, dacă tu ești dușmanul prin excelență, ei dau cea mai bună definiție a prieteniei.
Și trebuie să îi iubești, să îi ierți, să îi porți în rugăciunile tale. E cea mai bună soluție la răceala glaciară a urii lor neîmpăcate. Și cum ai putea răbda până la capăt ura lor? Înviind în fiecare clipă când ai reușit să îi iubești…

Hristos a înviat!

Pr. Prof. Alin Marian Pleșa, profesor al Seminarului Teologic din Târgoviște „Sfântul Ioan Gură de Aur „