La începutul lunii septembrie deschideam prima serie de articole cu acest titlu. Tot atunci vă spuneam că nu știu cât de mult o să vă placă vouă genul acesta de texte, dar că scriind în această manieră simt că îmi ascult eul interior. M-am hotărât să continui și chiar dacă faptic nu a trecut atât de mult timp de atunci, s-au petrecut enorm de multe. De aici și absența mea, poate și lipsa subiectivității din anumite articole – atât de necaracteristică mie. N-am să vă povestesc ce s-a întâmplat, însă vreau să împărtășesc cu voi câteva dintre concluziile pe care am fost, mai mult sau mai puțin, silită să le trag:

*Viața este primul dar pe care ni-l oferă Dumnezeu. Cel de al doilea dar este familia. Numai El poate să decidă când ne ia aceste daruri înapoi.

*Oamenii din viața noastră nu pleacă niciodată cu adevărat, rămân în colțuri de suflete și dăinuiesc acolo pentru totdeauna.

*Să nu crezi niciodată că ai suficient timp! Momentul prezent reprezintă unica noastră garanție.

*Eternitatea este existența infinită. Ea nici nu începe și nici nu se termina odată cu noi.

*Cuvintele sunt prea sărace pentru ceea ce simțim în anumite momente. E bine ca din când în când, cu blândețe, să le dăm la o parte și să nu ne folosim decât de mângâieri.

*Dumnezeu este adevărul și chiar dacă unoeri adevărul ne întristează, El știe mai bine.

*Orice zi grea își găsește sfârșitul într-un pat cu cearceafuri proaspăt schimbate și de mână cu cel/cea alături de care îți dorești să îți petreci fiecare noapte.

*Mirosul părinților noștri este ceva ce Universul nu ar trebui să îngăduie niciodată să uităm.

*Râsul celor pe care îi iubim devinde, în timp, propriul nostru râs. Zâmbetele mamelor și cele ale fiicelor ajung, mai devreme sau mai târziu, să se suprapună.

*Tații noștri nu ne dau niciodată drumul.

*Inima știe întotdeauna ce își dorește, mintea, însă, nu o lasă mereu să vorbească.

*Notează ceea ce nu vrei să uiți. Oamenii cu liste sunt mai organizați și reușesc să facă mai multe dintre lucrurile pe care își propun să le facă.

*Este bine să nu presupunem niciodată ce se află cu adevărat în sufletele celorlalți. De obicei presupunem prost.

*Oamenii nu sunt marionete. Dumnezeu a tăiat sforile când le-a dăruit liberul arbitru.

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este master al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște