Fie că se numesc pompieri, polițiști, jandarmi, ori salvamontiști, ei sunt oamenii aflați pe teren, în frig sau soare, atunci când noi dormim, petrecem sau decidem să pornim într-o aventură. Atunci când ajung salvatorii noștri, unii considerăm că asta le e datoria, alții, însă, înțeleg valoarea gestului lor și își arată recunoștința așa cum știu mai bine. Un turist care a plecat într-o expediție cu peripeții, la final de an, în Bucegi, a ales să le scrie un email salvamontiștilor care i-au salvat partenera.

„Pe 30 decembrie am zis sa vedem Sfinx-ul si am urcat de la Pestera un grup de oameni maturi, echipati bine pentru o poza și o admirare a naturii. In jurul pranzului, o bucata de gheata a intrerupt bucuria si am zis sa
intrebam cabanierii de la adapost, daca stiu vreo tehnica de indreptare a unei entorse la mana (am banuit eu). Au refuzat justificat si au sunat instant la salvamont, ne-au rugat sa nu intreprindem nimic si in 5 minute a venit salvatorul, el, OMUL a luat-o pe sotia mea i-a pus doua atele si a coborat-o in Busteni, unde
anuntase intre timp SMURD-ul și, in 15 minute era cu radiografia facuta și pe masa de operatie, la spitalul din Azuga

Pana sa ajung eu de langa Pestera Ialomicioara la Azuga, era cu ghipsul pus si astepta sa ne
intoarcem pentru ca a doua zi sa intampinam Anul Nou, asa cum ne potrivisem vacanta cu prietenii. S-a dansat toata noaptea, iar in toiul petrecerii pret de o clipa OM bun si la tine noi ne-am gandit. Asa spune un vers din melodia lui Dan Aldea – Sfinx, totul parca predestinat. 

Nu-ti stim numele, dar in mintea noastra esti Omul bun si-ti multumim din suflet„, scrie turistul, în scrisoarea sa de mulțumire.

AUTOR: F.S.