Se spune că oamenii sunt oglinda celorlalți și că ceea ce vedem în ei sunt, de fapt, reflecții ale propriei personalități. Ce-i drept, m-am gândit de multe ori că indiferent de aspect, catalogat el ca fiind calitate sau defect, n-ar fi cu putință să îl recunoaștem la cei din jurul nostru dacă, fie chiar și într-o mică măsură, n-ar sălășlui și în noi înșine. Ca atunci când unii oameni sunt atât de buni încât, oricât de răi ar fi semenii lui, ei nu pot să le observe răutatea. Și mai știu și că atragem ceea ce suntem și că tindem să ne înconjurăm cu oameni care ne seamănă sau cu oameni pe care îi admirăm, iar dacă niciuna dintre variante nu aduce, câtuși de puțin, cu realitatea ta, ești în locul nepotrivit.
Citeam săptămânile trecute un articol foarte interesant despre Legea Atracției. Nu am de gând să vă plictisesc cu definiții, sunt sigură că v-ați tot lovit de ele de-a lungul timpului. Îmi doresc doar să punctez ideea fundamentală a articolului, care, îmbrăcată cu alte haine, spunea că această lege nu este deloc un concept nou, ci ceva ce am început să folosim – convinși de faptul că – pur și simplu – funcționează. Vibrațiile asemănătoare se atrag, iar o vibrație bună nu poate decât să atragă o altă vibrație bună. Aceste frecvențe de vibrații sunt puternic influențate de emoțiile, de gândurile și de trăirile pe care le avem, astfel că avem capacitatea să atragem ceea ce suntem, conștientizând energia pe care o trimitem în Univers.
Este adevărat că cele mai multe astfel de vibrații sunt transmise la nivel subconștient, însă specialiștii vorbesc despre capacitatea oamenilor de a oscila frecvențele, așezându-le într-un plan conștient. Toate aceste lucruri sunt firești și fie că ne dorim sau nu să ne folosim de Legea Atracției ea este realitatea zilelor noastre, fizică pură, unealtă și instrument al Universului. Și dacă toate aceste lucruri sunt posibile, de ce să nu le aplicăm în avantajul nostru? În fiecare moment al existenței noastre reflectăm la unul dintre bine-cunoscutele segmente ale timpului: trecut, prezent sau viitor. În fiecare moment al existenței noastre ne gândim la ce ceea ce am făcut și la ce consecințe vor avea faptele noastre, deci irosim momentul prezent cu întâmplări din trecut ce vor avea repercusiuni în viitor. În fiecare moment al existenței emitem judecăți, analizăm, apreciem sau depreciem.
Cred cu tărie în forța noastră interioară, cred în valoarea corpului nostru care ne avertizează cu privire la ceea ce consideră pericol, teamă, frică. Cred în conceptul de autoapărare, de conservare. E minunat să ne dăm voie, fizic și psihic, să ne validăm, să vibrăm în pozitivitate, să fim în locul potrivit.
Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este master al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște.
