Expoziţia „Cuza 150” îl prezintă pe Alexandru Ioan Cuza în tripla lui calitate: de om, de om politic şi de conducător de naţiune, a declarat Ernest Oberländer-Târnoveanu, director general al Muzeului Naţional de Istorie a României, la vernisajul expoziţiei.

„Anul acesta s-au împlinit 150 de ani de la moartea celui care practic stă la fundamentul statului modern român. Alexandru Ioan Cuza a domnit doar şapte ani, dar ceea ce a reuşit să împlinească în nişte condiţii înfiorătoare a fost o operă perenă. Practic, nu există instituţie modernă, inclusiv aceasta în care ne aflăm, care să nu aibă conexiune cu opera lui Alexandru Ioan Cuza, de la Ministerul Afacerilor Externe, la Ministerul Educaţiei, Ministerul Apărării Naţionale, Parchetul General, Ministerul Justiţiei, ca să amintesc doar câteva din instituţiile foarte importante, îşi au originea în instituţii create de Alexandru Ioan Cuza. (…) Cuza a fost unul din cei mai profunzi şi mai de succes proeuropeni din istoria noastră. El a pus România pe şine, chiar dacă calea ferată a fost inaugurată de abia în 1869, dar în vremea lui Cuza a pornit proiectul primei căi ferate şi această cale ferată pe care mergea România, mergea spre vest şi nu spre alte orizonturi”, a declarat directorul MNIR.

Cornel Ilie, directorul adjunct al Muzeului Naţional de Istorie a României, şi unul dintre curatorii expoziţiei „Cuza 150”, a afirmat că expoziţia nu este despre moartea lui Alexandru Ioan Cuza, ci este una care priveşte viaţa şi activitatea domnitorului.

„Este expoziţia pe care noi am dorit să o realizăm pentru a marca acest moment al împlinirii a 150 de ani de la moartea lui Alexandru Ioan Cuza, dar expoziţia noastră nu este una despre moartea lui Alexandru Ioan Cuza, deşi se află şi lucruri legate de acest moment, ci este una care priveşte viaţa şi activitatea lui Alexandru Ioan Cuza împărţită pe două segmente: Cuza domnitorul şi Cuza omul”, a declarat Cornel Ilie, pentru AGERPRES.

Cornel Ilie a enumerat şi o parte dintre obiectele care pot fi văzute în cadrul expoziţiei.

„Printre obiectele expuse se găsesc tronurile lui Alexandru Ioan Cuza şi cel al doamnei Elena Cuza, avem portretul oficial realizat de Carol Pop de Szathmari, faimoasele ocale – ştim cu toţii poveştile despre Cuza şi ocaua mare – ocaua mică, avem documente legate de reforma agrară, avem sabia de învestitură primită de la sultanul Abdul Medjid I în 1860, dar în expoziţie se regăsesc şi obiecte şi documente referitoare la abdicarea forţată din 11 februarie 1866, la exilul lui Cuza, la această perioadă de şapte ani pe care el a petrecut-o în străinătate. Regăsesc aici cei care vor veni să vadă expoziţia inclusiv testamentul domnitorului întocmit în 1873, cu puţin timp înainte de a muri la Florenţa şi apoi există această parte dedicată omului Cuza, familiei sale, legăturilor sale cu Elena Cuza, cu copiii săi. Sunt şi lucruri care au fost mai puţin aduse în atenţie, legate de pasiunile lui Cuza, de calităţile şi defectele lui Cuza, pentru că Cuza a fost domn, dar a fost şi om, cu defectele şi calităţile lui, şi am vrut să creăm un echilibru între a prezenta cele două faţete”, a precizat directorul adjunct.

Editor: I.F.A.