O nouă ediție a pocsatului Avangarda a adus în fața microfonului o personalitate marcantă a culturii românești contemporane și un dialog de excepție, despre teatru, film și viață. Astăzi a răspuns invitației fostului Ministru al Culturii, Ionuț Vulpescu, Președintele Uniunii Cineaștilor din România, profesor și, de curând, student la Actorie, deși e un regizor cunoscut, Laurențiu Damian.

„Folosește studenția ca remediu pentru o îmbătrânire frumoasă, deși se alintă, având un spirit avangardist, perfect pentru galeria umană a podcastului meu. Laurențiu Damian și-a dorit să facă teatru în tinerețe, iar admiterea la facultate a fost o improvizație remarcabilă. După cum spunea Sanda Manu, e tipul de om care nu poate fi marți Pampon și miercuri Hamlet, e ori una ori alta, pentru toată viața. Adică, un personaj, o fibră artistică înnăscută, cu o personalitate aparte. Regia l-a ales, în tinerețe, acum el a ales teatrul: Laurențiu Damian vine la microfonul Avangardei pentru un dialog despre carieră, umor, dragoste și familie. Veți afla de ce Anghel Damian, fiul lui, poartă numele bunicului lui Laurențiu Damian, ce planuri are pentru educarea nepoțelului în cinematografie, teatru și muzică și ce înseamnă relația cu viața și arta”, povestește Ionuț Vulpescu, despre invitatul său, de astăzi.

“Îmi e frică de singurătate pentru că ea, această singurătate are multe componente. Eu am un băiat și un nepot. Ei vor avea viața lor. Eu sunt un om care a divorțat și care cu foarte mare greutate mai fac un atașament. Văd cum se moare în jurul meu. O să fii siderat, oameni care sunt la pat. Mă duc, îi văd. Și mă gândesc până la urmă la mine. Și mă gândesc ce am să fac? Și atunci spun că dramaturgia universală are atâtea roluri de bătrâni, are și roluri de handicapați, are și roluri de bolnavi și probabil că datorită faptului că nu or să mă scoată pe ușă afară voi prinde un fir stând în Livada de Vișini, poate cu un noroc Regele Lear, dement, după ce a pierdut tot, adică până la urmă îmbătrânirea tristă am văzut-o. Și am văzut-o pentru că în momentele acelea, oamenii aceia nu puteau să aibă altă poveste decât povestea din spate. Adică exact, „uite cine am fost eu, am fost Hamlet”.
Cred că cel mai trist lucru este să nu te mai caute nimeni. Să nu mai aibă nimeni nevoie de tine, nici măcar de un sfat de-al tău. Și asta din momentul în care te-au căutat foarte mulți iar tu ai reușit, nu naiv, ai reușit să pici în capcana că te caută pentru tine”, a mărturisit invitatul fostului ministru al Culturii, la mucrofonul Avangarda.

AUTOR: F.S.