Nu este prima dată, ba chiar a devenit o practică des întâlnită în articolele mele săptămânale, să mă întorc atunci când simt nevoia la cuvinte pe care le-am redactat acum luni sau chiar acum ani de zile, ca un reminder și ca o mantră de care vreau să mă leg astfel încât să nu uit niciodată că, indiferent de vreme, unele lucruri rămân aceleași.
Mărturiseam acum doi ani să stau scrise pe peretele casei mele, departe de ochii musafirilor, dar suficient de “la vedere” încât să le recitesc zilnic, rândurile cele mai aprige ale rugăciunilor mele, cele fără de care casa mea nu ar fi fost completă, suficientă sau în armonie cu sufletele ce sălășluiesc în dânsa. Stă scris cu litere cursive că “unde-i credință, acolo e iubire; unde-i iubire, acolo e pace; unde-i pace, acolo e binecuvântare; unde-i binecuvântare, acolo e Dumnezeu; unde-i Dumnezeu.. acolo lipsă nu e!”.
Gravată pe pereții casei mele, ruga către Dumnezeu îmi reamintește de fiecare dată de un alt pasaj drag sufletului meu, impregnat în materialul din care este făcută inima mea, căci numai dânsa m-a învățat, pe când eu știam doar să citesc, și nu să simt, ori să trăiesc, 1 Corinteni 13.
Știam să înșirui cuvintele, exact așa cum m-au învățat profesorii, mai întâi pe litere, apoi pe silabe, citeam de multe ori pe zi “Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată.”
..însă decât într-un final, când am cunoscut iubirea, am înțeles în sfârșit de ce tânjeam după binecuvântarea casei mele și după mângâierea sufletului meu.
Despre cât de important este locul în care trăim v-am mai spus, de-a lungul timpului, în zeci de articole. Despre cât de importantă este relația dintre suflet și casă, nu v-am vorbit, însă, niciodată. Așa cum trupul este lăcașul inimii, iar acestea trebuie să fie în perfect tandem, așa trupul găsește în casa în care stă un loc sigur, cald și fericit. Lucrați în permanență ca inima, corpul și locuința să vă fie în perfectă armonie. Acolo unde ceva nu vă mulțumește, căutați să aduceți îmbunătățiri. Dumnezeu vă va binecuvânta casa, iar inima v-a binecuvântat-o deja.
Doi ani și casa mea rămâne locul meu sigur, locul în care nimeni și nimic nu îmi poate face rău, locul în care stau scrise pe peretele casei mele, departe de ochii musafirilor, dar suficient de “la vedere” încât să le recitesc zilnic, rândurile cele mai aprige ale rugăciunilor mele, cele fără de care casa mea nu ar fi fost completă, suficientă sau în armonie cu sufletele ce sălășluiesc în dânsa. Stă scris cu litere cursive că “unde-i credință, acolo e iubire; unde-i iubire, acolo e pace; unde-i pace, acolo e binecuvântare; unde-i binecuvântare, acolo e Dumnezeu; unde-i Dumnezeu.. acolo lipsă nu e!”.

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este master al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște