O, brad frumos, cu cetina tot verde! – așezam în pagină, cu grijă, acum mai bine de doi ani, titlul articolului care vorbea despre istoria bradului de Crăciun. Astăzi am decis să revin asupra subiectului căci, în mod evident, acesta reprezintă cel mai îndrăgit simbol al sărbătorilor de iarnă, o tradiție care a evoluat de-a lungul secolelor. De la originile sale antice ca obicei păgân și până la forma sa modernă, împodobit cu lumini strălucitoare și ornamente, pomul de Crăciun a suferit transformări semnificative.
Prima utilizare înregistrată a unui pom ca parte a festivităților de Crăciun datează din Germania medievală. În secolele al XII-lea și al XIII-lea, piesele de teatru religioase din Europa includeau un „Pom al Paradisului” – un pom decorat cu mere pentru a reprezenta Pomul Cunoașterii din Grădina Edenului. Aceste piese erau jucate în perioada Crăciunului, iar pomul însuși era un element central al poveștii despre Adam și Eva. Tradiția Pomului Paradisului a fost un precursor al pomului de Crăciun modern, iar acesta era de obicei expus în piețele orașelor sau în casele oamenilor ca parte a unei sărbători mai mari a poveștii de Crăciun. De-a lungul timpului, decorarea acestui pom s-a extins dincolo de mere pentru a include și alte obiecte. Legenda spune că Martin Luther, reformatorul protestant, a fost primul care a pus lumânări pe un pom pentru a replica frumusețea stelelor care strălucesc prin pomii de iarnă. Acesta este un gest simbolic, subliniind legătura dintre lumină și nașterea lui Hristos. Până la sfârșitul secolului al XVII-lea, pomii decorați au început să apară în casele din Germania. Familiile înstărite împodobeau bradul cu globuri de sticlă și cu bomboane în ambalaje colorate.
Tradiția pomului de Crăciun a început să se răspândească în alte părți ale Europei în secolul al XVIII-lea. Regina Charlotte, soția regelui George III al Angliei, este adesea creditată cu introducerea pomului de Crăciun în Marea Britanie la începutul secolului al XIX-lea. Până la mijlocul anilor 1800, tradiția a prins rădăcini în rândul aristocrației britanice și s-a răspândit rapid în rândul publicului larg. În Rusia, împărăteasa Anna Ivanovna, nepoata lui Petru cel Mare, este considerată a fi instituind tradiția împodobirii unui pom de Crăciun în Palatul de Iarnă. Totuși, obiceiul a fost interzis de guvern după Revoluția Rusă din 1917, fiind reluat mult mai târziu sub o formă mai seculară, drept „Pomul de Anul Nou”. În Statele Unite, tradiția pomului de Crăciun a fost adusă de imigranții germani. Primul pom de Crăciun înregistrat în Statele Unite a apărut în Pennsylvania la începutul secolului al XIX-lea. Obiceiul a câștigat popularitate în anii 1830, mai ales după ce ilustrațiile cu Regina Victoria și familia ei celebrând Crăciunul în jurul unui pom au fost publicate în Illustrated London News în 1848. Astfel, până la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, pomul de Crăciun devenise o tradiție bine înrădăcinată în multe țări.
Astăzi, pomul de Crăciun este o tradiție globală, celebrată în case, în piețe publice și la locurile de muncă din întreaga lume. Bradul a devenit un simbol al sezonului sărbătorilor de Crăciun, reprezentând bucuria, speranța și bunăvoința. De la rădăcinile sale în tradițiile păgâne antice până la statutul său actual, bradul de Crăciun a evoluat, însă mesajul său central de lumină, speranță și celebrare a rămas neschimbat.
Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este master al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște.
