Acum câteva zile nașii mei au împlinit patruzeci de ani de la căsătorie. Am norocul ca pe lângă părinți spirituali să-mi fie și confidenți, prieteni, buni sfătuitori, critici aprigi și cam tot ce și-ar putea dori cineva la vârsta mea. Sau la orice vârsta. Desigur, evenimentul trebuia celebrat așa că ne-am strâns dintre cei mai apropiați, iar aniversarea a decurs exact cum ne-am așteptat. Aniversarea mi-a adus aminte de căsătoria părinților mei și, în general, de tot ce-i mai frumos într-o familie.
Astăzi, părerile despre cununie, despre nuntă, sunt foarte împărțite. Tinerii, unii dintre ei, consideră că un act nu te ține mai mult împreună, nu pecetluiește pe veci dragostea dintre doi oameni și cu siguranță nu ușurează problemele ce se ivesc într-o căsnicie. Alții, cred cu tărie că unirea a două suflete în fața lui Dumnezeu și legalizarea la starea civilă a unei povești de iubire este absolut necesară pentru a avea un start bun în viața de cuplu. Acum câteva săptămâni, atunci când autoritățile au impus anumite reguli pentru o stopa răspândirea cu coronavirus-19, printre ele se numărau și foarte multe care îi vizau pe cei căsătoriți. De pildă, pentru a putea sta la o distanță mai mică de 1,5 metri, pe plajă, oamenii trebuiau să fie căsătoriți; pentru nepurtarea măștii de protecție în autovehicule, de asemenea, certificatul de căsătorie era necesar. Atunci am râs și le-am spus tuturor că pentru cei ce consideră că actul nu este cu nimic util, noile reguli vin ca un fulger. Desigur, sub formă de glumă, însă destul de real dacă ne gândim obiectiv.
Oricum am privi acest pas pe care oamenii îndrăgostiți doresc să-l facă sunt câteva lucruri de care, cred cu tărie, că trebuie să ținem cont. Bineînțeles, actul de căsătorie este inutil dacă între cei doi nu există dragoste, înțelegere, acceptare, dacă cei doi nu se ajută, nu se susțin și nu își împărtășesc temerile. În familiile în care certurile, violența fizică și abuzurile de toate felurile sunt la ordinea zilei, într-adevăr, certificatul de căsătorie e degeaba. Și în general – orice e degeaba. O viață în doi trăită sub semnul neînțelegerii este grea, inutilă și lipsită de frumuseți.
În viață nu e despre acte, ci despre căsnicii frumoase, demne. Cred cu tărie că o căsătorie merită investiția doar dacă între cei doi se poate vorbi despre iubire. Dacă revienim doar pentru o secundă la primele rânduri ale acestei scrieri și calculăm cam cât înseamnă patruzeci de ani de viața, de multe ori s-ar putea să vorbim despre mai bine de jumătate din existența pe pământ a unui individ. Adică o bucată foarte mare de timp în care alegi să-ți petreci timpul cu persoana iubită. Milioane de mese luate împreună, milioane de alegeri luate în doi, sute de răceli și de certuri, de neînțelegeri, dar și de clipe frumoase petrecute alături de partenerul de viață.
Căsătoria nu e despre acte, e despre iubire și respect. Despre ce au nașii mei de mai bine de patruzeci de ani, de dragoste, de probleme peste care au trecut, de vacanțe lipsite de griji, de schimburi de job, de decizii privind creșterea unui copil, de realizările familiei și de bucuria de a petrece o viață minunată alături de omul de lângă tine, alături de omul tău!

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este masterand al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea “Valahia” din Târgoviște