Premiul Nobel pentru literatură pentru anul 2025 a fost acordat autorului maghiar László Krasznahorkai, „pentru opera sa captivantă și vizionară care, în mijlocul terorii apocaliptice, reafirmă puterea artei”.
Laszlo Krasznahorkai s-a născut în 1954, în orașul Gyula, din sud-estul Ungariei – aproape de granița cu România, și este cunoscut pentru stilul său unic – fraze lungi, fluide, șerpuitoare, aproape fără punct final – și viziunea sumbră, temele distopice și melancolice și pentru intensitatea sa neobosită, care i-a adus comparații cu Gogol, Melville și Kafka.
Krasznahorkai a debutat cu romanul “Sátántangó” (1985), care a fost foarte apreciat în Ungaria și i-a adus recunoașterea internațională. Cartea descrie viața unui grup de locuitori abandonați la o fostă fermă colectivă, în perioada de dinaintea prăbușirii comunismului. Tăcerea și așteptarea domină, până când două dintre personaje – Irimiás și tovarășul său Petrina, despre care toți credeau că sunt morți, apar brusc în scenă. Pentru locuitorii care îi așteaptă, ei par a fi mesageri ai speranței sau ai judecății de apoi. Elementul “satanic” la care face referire titlul cărții se regăsește în moralitatea lor de sclavi și în prefăcătoriile lui Irimiás care, deși eficiente, sunt înșelătoare și îi lasă pe aproape toae personajele încurcate în propriile iluzii.
Romanul a fost transpus într-un film remarcabil, ce durează șapte ore, realizat în 1994 în colaborare cu regizorul Bela Tarr.
În prezentarea motivelor pentru care i s-a acordat premiul, Academia Suedeză a evidențiat rădăcinile central-europene ale scriiturii lui Krasznahorkai, amintind de Franz Kafka, ca și măiestria cu care a descris peisajul dezolant al Ungariei post-comuniste.
Juriul a subliniat de asemenea cuprinderea globală a lumii sale epice, mai ales după călătorii în Extremul Orient făcute în anii 2000.
Editor: IFA