Formațiunea AUR a depus luni o nouă moțiune simplă, de această dată la adresa ministrului agriculturii, Florin Barbu, chiar în ziua în care un demers similar împotriva ministrului economiei, Radu Miruță, a fost respins în Senat. Până acum, niciuna dintre moțiunile depuse de opoziție nu a reușit să obțină sprijin din partea parlamentarilor coaliției și deci să treacă.

În acest context, fostul deputat de Dâmbovița, Radu Popa, a publicat un comentariu acid la adresa formațiunii AUR și a liderului acesteia, George Simion, pe care îl acuză că transformă opoziția într-un simplu „spectacol al neputinței”.

„Babilonul, pictura lui Pieter Bruegel, apare ca o lucrare despre ambiție fără coerență, despre ziduri urcate până la cer și prăbușite sub propria vanitate. Aici m-au mutat gândurile când am citit că AUR depune moțiuni împotriva fiecărui ministru din Guvern. Poate că unii și-ar merita criticile dar cred că ar merita și cenzori mai serioși. George Simion pare că a ajuns în acel punct al carierei politice în care strigătul devine mai important decât sensul. Când nu mai ai o hartă, mitraliezi tot ce mișcă, sperând că undeva, între fum și zgomot, se va contura o victorie. Moțiunile simple anunțate împotriva fiecărui ministru nu sunt o strategie, ci un semn al unei epuizări tăcute: lipsa proiectului e acoperită de excesul de gesturi”

Fostul parlamentar ăși continuă tirada, susținând că AUR este „o formațiune fără proiect, ținută în viață de același sistem pe care pretinde că îl combate”.

„AUR trăiește, paradoxal, din același tip de confuzie pe care o denunță. Spune că luptă cu sistemul, dar sistemul e singurul care îl ține în viață, ca o opoziție decorativă, mereu scandalizată, niciodată periculoasă prin idei. O forță politică matură știe că opoziția adevărată nu e zgomot, ci construcție: o alternativă, nu o înjurătură.”

În final, Radu Popa subliniază că în ciuda faptului că românii i-au oferit lui George Simion „momente de grație electorală”, nu i-au dat niciodată mandatul sperat.

„Poate și pentru că au înțeles instinctiv că indignarea fără busolă e doar un spectacol al neputinței. Într-o țară obosită de vinovați de serviciu, gestul politic fără gândire e doar o nouă formă de vacarm. De fapt, ceea ce ar trebui să-l îngrijoreze pe Simion nu este tăria adversarilor, ci propria tăcere dintre două strigăte.”

AUTOR: F.S