Trăim într-o societate în care consumul de alcool este acceptat social – românul consumă alcool atât în momente de fericire, cât și de tristețe – la toate aniversările, evenimentele care marchează viața familiei. Paradoxal, ceea ce crează numeroase probleme – atât de ordin al funcționalității sociale, al interrelaționării, al stării de sănătate, e privit ca un comportament firesc, iar atunci când lucrurile se înrăutățesc, când apare dependența facem eforturi mai degrabă să ascundem acest lucru, să-l negăm, decât să cerem ajutorul unui specialist, pentru că avem mari rețineri să recunoaștem, să acceptăm sau să vindecăm rănile personale sau familiei noastre, pentru că preferăm să ne spălăm rufele în familie, chiar și atunci când situația ne depășește și ne afectează în mod considerabil. Puținii bani pe care-i câștigă o familie din România se duc pe cheltuieli obligatorii mai bine de jumătate, ca apoi, o bună parte dintre ei sa fie cheltuiți pe băutură și alcool.
Astfel că această categorie din cheltuieli este mai importantă decât multe altele din viața de zi cu zi. Dacă pentru sănătate o familie cheltuie puțin peste 140 de lei lunar, iar pentru îngrijire personală undeva la 120 de lei, pentru bautură și țigări suma se apropie de 200 de lei. Pentru educație, familia românească nu cheltuie decât 14 lei pe lună.
Organizația Mondială a Sănătății estimează că în jurul unui consumator cronic de alcool sunt afectate aproximativ alte 7 persoane – partener de viață, copii, părinți, rude, colegi de serviciu, etc. Dincolo de traumele, episoadele marcate de abuz și violență la care asistă familiile, trebuie analizate cu atenție efectele pe termen lung asupra dezvoltării copiilor din aceste familii.
Organizația Mondială a Sănătății a stabilit urmatoarele praguri de consum:
• Pentru barbați: 2 unități/zi, 4 unități/ocazie și 14 unități/săptămână.
• Pentru femei și vârstnici: 1 unitate/zi, 2 unități/ocazie si 7 unități/săptămână.
O unitate înseamnă 1 bere la 330ml, 1 pahar de vin de 125 ml sau un shot de tărie (vodcă, țuica) de 40ml. Acest tip de consum este recomandat doar persoanelor sanatoase,fără afecțiuni cronice.
Ce depășește aceste praguri și devine un comportament frecvent, repetat, duce persoana către dependența de alcool, comportamentul compulsiv de a obține și consuma substanța, alterarea rolurilor sociale, afectarea celor din jur.
Cifre îngrijorătoare ne spun că în România consumul de alcool debutează la vârste din ce în ce mai fragede, acesta fiind un factor de predictibilitate privind consumul de alcool al viitorului adult. Există din ce în ce mai multe prezentări la serviciile de urgență ale spitalelor în care sunt implicați adolescenți sau chiar copii în episoade de binge drinking , sub influența anturajului sau a modelelor preluate din familie, uneori soldate cu efecte devastatoare asupra strării de sănătate.
E nevoie să manifestăm o atenție din ce în ce mai sporită față de comportamentele cu risc ale adolescenților – consum de alcool/ diferite substanțe care pot dezvolta dependență sau pot avea ca efecte implicarea acestora în diferite fapte ilegale/infracțiuni.
Din experiența de cabinet în cazurile de consum problematic de alcool susțin că este foarte important ca în terapie să fie implicat atât consumatorul problematic de alcool, dar, în egală masură familia acestuia – partenerul de viață, copiii, care în mod inevitabil sunt implicați în fenomenul codependenței, proces complex care determină și chiar întreține consumul abuziv de alcool. De cele mai multe ori pacientul problematic este adus în cabinet de partener/parteneră de viață, în situații limită, ca un ultimatum, o ultimă șansă care i se acordă pentru a se schimba. Este foarte important de evaluat care este motivația de schimbare a pacientului, dacă conștientizează că, comportamentul său produce efecte nedorite asupra sa sau asupra celor din jur, care sunt resursele acestuia de schimbare și cum poate fi sprijinit în procesul schimbării.
De cele mai multe ori pacientul este sancționat că nu are voință să schimbe acest comportament , însă toți cei implicați trebuie să înțeleagă și să accepte că în situația dependenței de alcool nu este vorba de lipsa voinței, ci de lipsa strategiilor de a controla acest consum/ a ajunge la abstinență.
De cele mai multe ori abstinența poate fi un obiectiv terapeutic extrem de curajos și poate nerealizabil, de aceea trebuie privit cu rezervă; de aceea pentru început e importantă abordarea consumului controlat, menținerea acestuia și îmbunătățirea progresivă a obiectivului.
Cu mare atenție trebuie privite episoadele de recădere, momentele în care pacientul revine la obiceiul de a consuma abuziv, acestea trebuiesc normalizate în primă etapă și folosite în scop terapeutic.

Violeta Constantin

Psihoterapeut cuplu și familie, asistent social principal