Prezența divină în viața omului este discretă, dar esențială, tainică și de neexprimat în cuvinte. Oare aceasta este o minune? Răspunsul e paradoxal, intim, simplu, dar greu de înțeles. De exemplu, viața este o taină, o poate înțelege doar cel care trece prin diverse momente, fie ele grele sau plăcute. În toate aceste stări, Dumnezeu nu forțează libertatea omului care experiază la intensitate clipele de pe culmea fericirii și agonia căderilor, atunci când se simte neputincios. Acestea sunt efectele acțiunilor bune sau rele, făcute cu știință sau neștiință, din tentații și din neputința de a înțelege corect realitatea, lumea și oamenii. Viața este ornamentată de trăiri plăcute sau mai puțin plăcute. În aceste contexte, omul are certitudinea sentimentelor, confuzia apare la nivelul percepției realității, în care răul este amestecat cu binele. Incertitudinea în gândire se răsfrânge asupra faptelor, realizate mai mult instinctual. Binele și răul, plăcerea și durerea se exprimă de la naștere până la moarte, interiorizarea lor făcându-se cu destulă ușurință. Ambele sunt îngăduite de Dumnezeu pentru ca omul să dovedească fidelitatea față de viață.
Experiența suferinței este cel mai bun dascăl al omenirii. Aceasta poate fi o încercarea îngăduită de Dumnezeu, o pedeapsă pentru păcatele comise sau o lucrare prin care se arată puterea Lui – așa cum înțelegem moartea și învierea lui Hristos. Atunci când vorbim de încercări, oricât de grea ar fi, suferința nu distruge viața. Percepută drept o pedeapsă, suferința contribuie la trezirea conștiinței din patimile și răutățile care frământă și distrug ființa și personalitatea. În momentele de exprimare a slavei lui Dumnezeu, datorate suferinței, omul este beneficiarul unui ajutor supranatural. Binele și răul se manifestă prin gândirea și faptele oamenilor, dar cu un scop dat de Divinitate, întrucât nimic nu este întâmplător oricât de autonomi și autoritari se cred unii care au la îndemână privilegiul de fi în prim-plan ca lideri formali sau nonformali. Acțiunile omenești scot în evidență prezența lui Dumnezeu. Conștientizarea vieții relevă momentele în care nu credeam că vom reuși, dar o forță divină absolut independentă ne-a călăuzit în permanență și protejat de unele experiențe în care am fost puși în fața răului sau chiar a morții. Aceste miracole sunt trăite la nivel personal, avem mărturii concrete și totuși nu înțelegem prezența divină protectoare. Avem exemplu pe bolnavii care se vindecă în mod miraculos sau întâmplările în care răul a fost evitat doar datorită lui Dumnezeu. Omul, sub presiunea tentațiilor a ales păcatul, a făcut demersurile în acest sens, a creat contextul, a avut toate ingredientele, uneori chiar s-a înfruptat din el, însă puterea divină nu a îngăduit ca diavolul să distrugă frumusețea sufletească, demnitatea socială și integritatea existențială. Acestea se întâmplă în viața de zi cu zi, de la cele mai simple incidente și accidente, induceri în ispite grele care dezumanizează, vicisitudinile hedoniste și toate imoralitățile contemporane până la proximitatea morții, uneori dorită din disperare și lipsa credinței.
În efemera existență pământească, omul este ispitit de diavol în fel și chip, unii doar ademeniți și încercați, alții – asemenea personajului biblic Iov – suferă enorm, pierd bunurile materiale, familia, copiii, dar nu și sufletul, pentru că au o credință puternică. Acestea nu sunt realități banale, ci prezențe, încercări și lucrări tainice ale Divinității. Totodată, pentru cei care luptă contra lui Dumnezeu, faptul că nu-și îndeplinesc planul distructiv, reprezintă un semnal de trezire a conștiinței și o vreme a reparației morale prin iubire și iertare. Sunt în contemporaneitate mulți stingheri agnostici, nefericiți, oameni fără credință, fără Dumnezeu, care decid pentru societate normele educaționale, juridice, etice și sociale sau indivizi care distrug semenii prin intrigi, asupriri, stăpâniri, siluiri, pofte de folosire și profit, desfrânare, frustrări pricinuite de păcate și patimi, subminându-le prin diverse căi universul intim, familial, socio-profesional și existențial. Ei, în vidul propriei conștiințe, se pot ascunde de semeni, lege, credință, morală, dar nu și de Dumnezeu. Acesta face să răsară, până la un moment dat, soarele, și peste cei buni și peste cei răi, după care va urma dreptatea cuvenită fiecăruia.
MEMENTO MORI- dacă ai văzut că nu izbutești, nu lupta contra lui Dumnezeu, binelui, credinței, educației, familiei, normalității, decenței și vieții. Fii demn, asumat și responsabil. Chiar dacă ai greșit, nu uita că Dumnezeu urăște păcatele și patimile, dar iubește pe păcătos. Cât ești viu, ai posibilitatea reabilitării, fă cum spune Scriptura- NU TE LĂSA BIRUIT DE RĂU, CI BIRUIEȘTE RĂUL CU BINELE și, mai ales, IA AMINTE CA LUMINA DIN TINE SĂ NU FIE ÎNTUNERIC.

Pr. Prof. Dr. Marin Bugiulescu,
Director al Seminarului Teologic Ortodox Sfântul Ioan Gură Aur, Târgoviște