După incidentul petrecut în cadrul competiției de alergare montană din Munții Bucegi, reacțiile din spațiul public au fost numeroase și, de multe ori, contradictorii. În acest context, alpinistul dâmbovițean Geo Badea a oferit un punct de vedere echilibrat, bazat pe experiența directă din teren, pledând pentru o analiză mai nuanțată a situației.

Acesta atrage atenția asupra tendinței generale de a emite opinii fără o cunoaștere reală a fenomenului.

„Din senin se reactivează o lume pe care nu o cunoști, n-ai auzit de ea, dar devine dintr-o dată expertă, atotcunoscătoare. (…) Românului îi este cu neputință să spună: «Nu știu?». Nu-i stă în fire un astfel de comportament. Are în permanență păreri, știe lucruri, are competențe și, mai ales, abilități.”

Geo Badea precizează că, deși nu a participat ca sportiv la această competiție, este familiarizat cu evenimentul încă de la primele ediții și a fost implicat, de-a lungul timpului, în intervenții alături de echipele de salvare. În ceea ce privește decizia de a nu amâna cursa, alpinistul subliniază complexitatea unei astfel de hotărâri. Totuși, din perspectiva siguranței, acesta consideră că o variantă alternativă ar fi fost mai potrivită.

„S-a vorbit mult despre ce și cum trebuia făcut (…) Ușor de zis, greu de făcut atunci când ai 2000 de oameni veniți din toate colțurile lumii cu bilete de avion plătite, concedii programate și cazări aranjate. Aș fi bătut în retragere de dragul siguranței concurenților, aș fi evitat zona înaltă, înzăpezită și expusă a Bucegilor și aș fi preferat un traseu de back-up…era un pic mai sigur și mai ușor de gestionat pentru toți cei implicați.”

În același registru, Geo Badea face referire și la măsurile de siguranță din teren.

„Cred că ar fi fost mai sănătos ca în zona respectivă pragul să fi fost făcut cu o zi înainte de start și să fi fost montată și o coardă ca element suplimentar de siguranță.”

Un alt aspect important semnalat este cel al echipamentului obligatoriu și importanța verificării riguroase a acestuia.

„Cît despre echipamentul personal, faptul că unele elemente obligatorii au fost confundate cu unele recomandate nu ar trebui să lase loc de interpretare. Poți recomanda ochelarii de soare sau pușcă în loc de fluier, însă, ținînd cont de condițiile date, acele snowline-uri, chiar dacă reprezintă un compromis discutabil, erau binevenite.
Cînd, cu cîțiva ani în urmă, am fost la Carpathia Trails 100K și mi s-a pus în vedere echipamentul obligatoriu, pe traseu, în Bîngăleasa, familia Bostan mi-a zis: „Hai, tataie, scoate din raniță să vedem dacă ai cele de trebuință.” Cam așa trebuie procedat.”

În final, Geo Badea face un apel la echilibru și responsabilitate în evaluarea unor astfel de situații.

„Nu le știm pe toate și întotdeauna avem de învățat, însă nu așa. Sărim rapid la jugulară. Presa și „experții” cred că ei știu ce trebuia făcut și ce trebuia evitat. Nimeni nu cunoaște adevărul suprem.
Să sperăm că, din această experiență, cu toții avem de învățat, mulțumind Domnului că providența a făcut ca lucrurile să nu fie mai grave.”

AUTOR: F.S.